În Arabia Saudită este interzisă sărbătorirea sfântului Valentin, obicei care contravine islamului.
Arabia Saudită a lansat o campanie naţională anti-Sfântul Valentin. Potrivit AP, sunt vizate magazinele care comercializează articole roşii sau care au legătură cu sărbătoarea de duminică, interzisă în această ţară.
Poliţia saudită este în căutarea trandafirilor roşii, a produselor în formă de inimioară sau a cadorilor ambalate în roşu şi obligă vânzătorii care nu au făcut-o încă să renunţe la ele. În restul anului, aceste produse sunt permise, dar în apropierea zilei de 14 februarie, ele sunt disponibile doar pe piţa neagră.
Într-un comunicat al Comisiei pentru promovarea virtuţii şi prevenirea viciului se arată că cei care nu vor respecta reglementările în vigoare, vor fi pedepsiţi. Sărbătorirea Sfântului Valentin, martirizat de către creştini, este considerat un fapt ce contravine islamului. Şi alte sărbători proprii occidentalilor, cum ar fi Ziua Mamei sau aniversările sunt interzise, dar nu se prevede o pedeapsă pentru celebrarea lor.
În alte ţări musulmane din zonă, cum ar fi Dubaiul sau Egiptul, sărbătoarea iubirii nu este interzisă, mai mult, străzile se umplu de roşu, iar magazinele abundă în cadouri.
Insurgenţii din Afganistan au alcătuit, în ultimele şase luni, o echipă de copii-războinici, unii dintre ei în vârstă de numai cinci ani.
Talibanii din Afganistan au început să recruteze copii, unii dintre ei în vârstă de numai cinci ani, pe care îi antrenează să ascundă bombe pe drumurile pe care circulă convoaiele NATO.
În ultimele şase luni, o echipă de aproximativ 50 de copii a fost alcătuită în oraşul Sangin din provincia Helmand, informează The Sun.
Talibanii au apelat la această tactică deoarece ştiu că forţele NATO nu sunt dispuse să îi împuşte pe copiii care plantează dispozitive explozibile improvizate.
“Insurgenţii ştiu că nu vom trage asupra copiilor”, a declarat o sursă din armata britanică pentru jurnaliştii de la The Sun. “Copiii sunt atraşi de banii care-i primesc pentru astfel de fapte, spre disperarea părinţilor”, a mai spus sursa.
http://www.realitatea.net/talibanii-au-creat-o-armata-de-copii-soldati_721445.html
În Afganistan este o practică des întâlnită ca atunci când un copil plânge, mammele să sufle spre el fum de opiu. Media de vârstă a copiilor depenedenţi de droguri din afganistan, de doi ani, este cea mai mică din lume.
Femei afgane foarte tinere, de 18-20 de ani au devenit dependente de opiu sau heroină, scrie CNN. Şi mai grav este că şi copiii lor sunt dependenţi de droguri.
Într-un centru de tratement ascuns pe o străduţă din Kabul, femeile sunt tratate pentru dependenţă. Centrul a fost creat de Departamentul de Stat american şi este administrat de către guvernul afgan.
Unul dintre medicii de la centru a explicat că femeile au devenit dependente pentru că soţii lor fumau heroină, injectarea acestei substanţe fiind mai puţin întâlnită decât în vest. Iar spre copii, atunci când plângeau, femeile obişnuiau să sufle fum de narcotice, practică foarte întâlnită în Afganistan.
Copii de numai doi ani sunt dependenţi de droguri, cea mai mică medie de vârstă identificată până acum în lume, pentru care nu a fost stabilită încă o schemă de tratament.
Zainab are 22 de ani. Îşi strânge nervos vălul, aşa că abia i se mai pot vedea ochii. Spune că a devenit dependentă când ea şi soţul ei erau refugiaţi în Iran."Soţul meu m-a adus la dependenţă. Când mă durea ceva sau tuşeam, el îmi dădea să fumez", i-a povestit Zainab reporterului CNN.
Această poveste este auzită din ce în ce mai des de către consilieri. Consumul de droguri în Afganistan este alarmant. În ţara care produce 94% dintre opiacee la nivel mondial, heroina şi opiumul sunt substanţe ieftine şi uşor de procurat. În anumite comunităţi jumătate din populaţie consumă opiacee. Naţiunile Unite estimează că numărul consumatorilor de droguri în Afganistan se ridică la un milion de pesroane, o medie naţională de 7%. Cu toate acestea în ţară există doar 40 de centre de tratament, care au capaciatea de a îngriji 10.000 de persoane anual.
Femeile din centrul la care a fost reporterul CNN participă voluntar la un program de reabilitare de 45 de zile, pe care medicii ar vrea să îl lungească la 90 de zile. Unele dintre ele fac dezintoxicare timp de zece zile, iar apoi merg la reabilitare. Copiii depenedenţi sunt trataţi într-un centru separat.
Înainte de înfiinţarea centrelor de dezintoxicare americane, rata de recădere era aproape 100%. Deşi a scăzut, abia în doi ani medicii speră că 50% dintre pacienţi nu vor mai fi dependenţi de droguri.
http://www.realitatea.net/copii-de-doi-ani-dependenti-de-droguri-in-afganistan_732686.html
Sistemul a stârnit indignare în rândul femeilor saudite, care spun că, în ciuda eforturilor lor de emancipare şi a faptului că unele dintre ele îşi câştigă foarte bine viaţa singure şi au cariere, guvernul le tratează ca fiind dependente de un bărbat până la moarte.
"Paznicii masculini", adică taţii, fraţii sau soţii femeilor din Arabia Saudită sunt anunţaţi printr-un SMS trimis de Ministerul Afacerilor Externe de îndată ce "obiectivul" iese din ţară.
Sistemul a stârnit indignare în rândul femeilor saudite, care spun că, în ciuda eforturilor lor de emancipare şi a faptului că unele dintre ele îşi câştigă foarte bine viaţa singure şi au cariere, guvernul le tratează ca fiind dependente de un bărbat până la moarte. De fapt, nu chiar până la moarte. Femeile care depăşeşsc 60 de ani nu mai sunt monitorizate.
O femeie a spus că vrea şi ea un sistem de alarmă prin SMS de fiecare dată când soţul ei flirtează cu altcineva.
Luarea de poziţie are loc însă numai pe un site, sub acoperirea anonimatului. Niciuna dintre femei nu a îndrăznit să facă o plângere oficială adresată guvernului.
http://www.realitatea.net/sauditii-primesc-sms-cand-le-ies-nevestele-din-tara_731415.html
Preluat din Garbo
Saptamana trecuta, Sakineh Mohammadi Ashtiani, o femeie iraniana a scapat de moartea prin bataia cu pietre, datorita unei masive campanii internationale. Femeia poate sa fie insa executata in orice clipa, prin alte metode.
Acest caz nu putea trece neobservat pentru Garbo. De aceea, pentru a primi o explicatie cat mai clara si mai in tema despre situatia femeilor din Orientul Mijlociu si despre aceste practici extrem de dure care ne intorc chiar cu mii de ani in timp, am luat legatura cu Farah Salka de la organizatia pentru apararea drepturilor femeilor arabe, Nasawiya (din Liban). Libanul este totusi un caz aparte in lumea musulmana, o tara mai apropiata de valori occidentale, in ciuda zbuciumului sau intern si al instabilitatii geo-politice din zona, de aceea poate, organizatiile pentru apararea drepturilor omului sunt mai sonore aici.
“Omorarea prin lovirea cu pietre este specifica Iranului. Aceasta practica nu este prezenta in toata lumea araba. Dar, da, <
“Cazul acestei femei nu este surprinzator. Situatiile in care femeile si corpurile lor sunt controlate de catre familie, soti, legi, de catre intregul sistem sunt o problema de zi cu zi aici. Se intampla tot timpul iar noi (n.r. organizatiile pentru apararea drepturilor femeilor si media internationala), avem tendinta de a observa aceste lucruri doar prin prisma unor cazuri particulare ca acesta, care este de fapt, un varf al icebergului. Chiar si femeile care nu sunt batute cu pietre sunt judecate in fiecare zi, sunt afectate de represiune si de multe ori traiesc tortura (la propriu si la figurat) in timpul vietii lor, din cauza traditiilor, religiei si sistemului patriarhal, a legilor care au putere de viata si de moarte asupra lor”, spune Farah despre lumea islamica.
Cazul lui Sakineh Mohammadi Ashtiani
Femeia de 43 de ani a scapat de omorul prin lovituri cu pietre, pedeapsa pentru adulter, datorita unei campanii internationale pe care au demarat-o copiii ei in varsta de 22 si 17 ani si care spun ca mama lor este nevinovata. Ei descriu aceasta sentinta ca pe un adevarat cosmar.
Potrivit codului penal iranian, omorul prin lovituri cu pietre se intampla prin ingroparea acuzatei/acuzatului pana la piept, iar pietrele care sunt aruncate trebuie sa fie suficient de mari astfel incat sa provoace durerea, dar nu atat de mari incat sa ucida pe loc.
Chiar daca a scapat de aceasta forma de pedeapsa capitala, femeia poate sa fie spanzurata in orice clipa. Circumstantele cazului lui Ashtiani nu sunt o exceptie in Iran, potrivit Amnesty International. "Majoritatea celor condamnati la moarte prin lapidare sunt femei, care sufera disproportionat in urma unei astfel de pedepse".
Femeia, originara din orasul Tabriz, din nordul tarii, a fost condamnata pentru adulter in 2006. Ea a fost obligata sa marturiseasca, dupa ce a fost supusa la 99 de lovituri de bici, a spus avocatul pentru drepturile omului Mohammad Mostafaei. Ulterior, ea si-a retractat declaratia si a negat ca ar fi facut ceva gresit. Condamnarea sa nu s-a bazat pe marturisiri, ci pe parerea a trei dintre cei cinci judecatori care s-au ocupat de caz, potrivit lui Mostafaei. Ea a cerut iertare din partea judecatorilor, dar acestia i-au refuzat-o. (9am.ro)
Acest caz a facut furori la nivel international, milioane de oameni, organizatii pentru apararea drepturilor omului si departamentele de externe ale celor mai puternice state au condamnat aceasta practica si au cerut sistarea acestui tip de pedeapsa, ca si crutarea vietii lui Ashtiani. Fotografia femeii s-a afalat pe prima pagina a celor mai importante cotidiene. Lumea intreaga in cor a condamnat sentinta care i-a fost data femeii iraniene.
In acest moment o petitie impotriva lapidarii a fost lansata pe internet si a strans peste 200 de mii de semnaturi din intreaga lume. ”Curajosii copii ai lui Sakineh au lansat aceasta campanie, pentru a arata cat de mult conteaza condamnarea unanima la nivel international si ca aceasta produce efecte, de aceea, semneaza petitia si trimite-o tutur, pentru a transforma acest gest disperat al unei familii intr-o miscare capabila sa opreasca bataia cu pietre pentru totdeauna!”, incurajeaza aceasta petitie initiata de organizatia The World in Action. (Semneaza si tu!)
Si stiti ce ii “indreptateste” pe acei oameni sa omoare cu pietre o alta fiinta? Vorbele profetului Mohamed. Asta ca sa vedem cat de puternice sunt religia si practica traditionala ce sunt sedimentate intr-o societate…
“Trebuie sa muncim mult si sa facem multe presiuni pentru a schimba un astfel de sistem si pentru a salva pe oamenii care se confrunta cu situatii similare”, imi mai spune Farah, luptatoarea pentru drepturile femeilor arabe.
Aici, acolo, peste tot in lume…
E adevarat ca ne dezgusta profund aceasta practica. Ca ne simtim bine-cuvantate pentru ca nu ne-am nascut intr-o astfel de lume, dar sa stiti ca fiecare femeie de la noi din tara care traieste momente de violenta domestica in casa ei, nu este cu mult diferita de femeia iraniana care este omorita cu pietre in vazul tuturor. Aceasta este singura diferenta, si poate printre putinele forme de “evolutie” fata de ceea ce se intampla in societatea islamica, profund religioasa; acolo violenta si controlul exercitate impotriva femeilor sunt publice, acceptate legal, pe cand aici ascundem aceste realitati si nu vrem sa le vedem atunci cand se intampla.
Mi-am dat seama de acest fapt, citind mai departe raspunsurile lui Farah Salka de la organizatia pentru apararea drepturilor femeilor din Orientul Mijlociu, "Nasawiya".
Iata ce mi-a spus ea despre situatia femeilor din tara ei. “Libanul este considerat cea mai avansata tara din perspectiva drepturilor omului si ale femeilor, dintre toate tarile din regiune. Din exterior arata ca o tara foarte moderna, cool, dar realitatea vorbeste altfel. Hartuirea sexuala, violenta domestica, rasismul impotriva femeilor emigrante care au venit aici ca sa lucreze, imaginea deteriorata a femeilor din mass-media si multe alte lucruri pot fi mentionate. Legile sunt depasite. De exemplu, femeile nu sunt lasate sa garanteze nationalitatea libaneza a copiilor sau a sotilor lor. Alte legi, de exemplu cele ale statutului personal sunt foarte discriminatorii. Traim practic, intr-o societate discriminatorie, profund patriarhala”.
Cred ca in Romania, nu suntem prea departe de aceste realitati; din pacate, in ceea ce priveste drepturile si viata femeilor de aici, nu suntem prea departe de lumea islamica. Si va rog, nu va ganditi neaparat la ceea ce este in jurul vostru, in mediul urban mult mai occidentalizat (desi avem multe de spus si in acest caz), ganditi-va si la milioanele de femei care traiesc la sate, care respecta randuiala traditionala, ele cele care nu au voie sa intre in biserica dupa ce tocmai au nascut …
Preluat din 9AM
O femeie in varsta de 42 de ani, Sakineh Mohammadie Ashtiani, mama a doi copii, ar putea fi lapidata in orice moment, dupa ce a fost condamnata la moarte pentru adulter, a avertizat un activist iranian pentru drepturile omului, in timp ce comunitatea internationala a condamnat aceasta sentinta.
Numai o campanie internationala care sa exercite presiuni asupra regimului de la Teheran ii poate salva viata, potrivit activitstului Mina Ahadi, lider al Comitetului international impotriva lapidarii si pedepsei cu moartea, relateaza CNN.
"Din punct de vedere legal s-a terminat. Este o afacere incheiata. Sakineh poate fi ucisa pietre in orice clipa. De aceea am decis sa incepem o miscare publica internationala foarte ampla. Numai acest lucru poate ajuta", a explicat el, potrivit NewsIn.
Potrivit Codului Penal iranian, Ashtiani va fi ingropata pana la piept, iar pietrele aruncate in ea vor fi suficient de mari pentru a provoca durere, dar nu suficient de mari pentru a o ucide imediat.
Femeia, originara din orasul Tabriz, din nordul tarii, a fost condamnata pentru adulter in 2006. Ea a fost obligata sa marturiseasca, dupa ce a fost supusa la 99 de lovituri de bici, a spus avocatul pentru drepturile omului Mohammad Mostafaei. Ulterior, ea si-a retractat declaratia si a negat ca ar fi facut ceva gresit.
Condamnarea sa nu s-a bazat pe marturisiri, ci pe parerea a trei dintre cei cinci judecatori care s-au ocupat de caz, potrivit lui Mostafaei. Ea a cerut iertare din partea judecatorilor, dar acestia i-au refuzat-o.
Potrivit articolul 74 din Codul Penal iranian, trebuie sa existe cel putin patru martori - patru barbati sau trei barbati si doua femei - pentru a condamna la moarte prin lapidare un suspect de adulter. Insa in cazul lui Ashtiani nu au existat martori.
Ahadi a explicat ca adesea sotii isi acuza sotiile de astfel de fapte pentru a putea iesi dintr-o casnicie.
Circumstantele cazului lui Ashtiani nu sunt o exceptie in Iran, potrivit Amnesty International. "Majoritatea celor condamnati la moarte prin lapidare sunt femei, care sufera disproportionat in urma unei astfel de pedepse", a explicat organizatia pentru apararea drepturilor omului, intr-un raport din 2008.
La Washington, Departamentul de Stat a criticat pedeapsa la care ar urma sa fie supusa Ashtiani, spunand ca provoaca ingrijorari serioase privind incalcarea drepturilor omului de catre Guvernul iranian.
Si Ministerul norvegian de Externe l-a convocat luni pe ambasadorul Iranului la Oslo, pentru a protesta fata de condamnarea la moarte a femeii.
La randul sau, Franta a cerut republicii islamice sa suspende executia lui Ashtiani, a precizat Ministerul de Externe de la Paris.
Numărul doi al grupării Al-Qaida din Peninsula Arabică (Aqpa), sauditul Said Al-Shihri, a chemat la uciderea creştinilor din ţara sa, printr-un mesaj audio postat miercuri, 11 august 2010, de către site-urile islamiste, infomeaza AFP.
© Traducere si redactare: Bogdan Roman pentru Lacasuri Ortodoxe®
Liderul al-Qaeda a mai cerut, de asemenea, Israelului, să atace şi să răstoarne monarhia saudită.
Shihri a declarat că organizaţia sa a fost chestionată de mai mulţi membri ai armatei saudite, care i-au solicitat luarea de măsuri împotriva creştinilor care trăiesc în Arabia Saudită.
Cu toate acestea, el a atras atenţia ca nu cumva să existe pierderi de vieţi omeneşti în rândul musulmanilor, atunci când sunt atacaţi creştinii: "Grija lui Dumnezeu de a păstra sângele musulmanilor lasă să întârzie atacurile împotriva creştinilor", a mai spus el.
"Atacaţi Israelul, care se află la câţiva kilometri distanţă de voi şi ale cărui lumini poate fi vazute din oraşul Hael”, în nordul Arabiei Saudite, a declarat şeful al-Qaeda.
Acesta a solicitat deci formarea de celule în sânul forţelor armate saudite pentru "a face cât mai uşoară răsturnarea monarhiei Al-Saud".
Cu baza în Yemen, Aqpa cuprinde ramurile yemenită şi saudită ale reţelei lui Osama ben Laden, care au fuzionat în ianuarie 2009.
articol publicat in paginile scrise MONITOR Lacasuri Ortodoxe® nr. 29/2010
Decizia unui stat din Malaezia de a autoriza căsătoriile fetelor musulmane sub 16 ani a fost puternic criticată astăzi, miercuri 4 august 2010, de asociaţiile familiste şi civice.
Consiliul Religios Islamic de Stat al Malacca (sud) a dat undă verde căsătoriilor fetelor sub 16 ani şi băieţilor sub 18 ani, pentru a lupta împotriva creşterii sexualităţii în rândul tinerilor, şi împotriva abandonării copiilor.
"Aceasta este o decizie pragmatică pentru a preveni sarcinile adolescentelor şi problemele sociale care derivă din acestea", a declarat Ali Mohamad Rustam, ministrul de stat şi preşedintele consiliului religios, către cotidianul New Straits Times. El a spus că mariajul minorilor ar trebui să fie autorizat de către părinţi şi de instanţele religioase.
174 de femei au născut fără a fi căsătorite, în primele şase luni ale anului 2010, în acest stat. Toate acestea aveau vârste sub 20 de ani, a declarat ziarul.
"Căsătoria copiilor este înrudită cu pedofilia(...). Este un regres, un pas înapoi. Acest om (Ali Rustam) ar trebui să demisioneze", a răspuns Ivy Josiah, directorul executiv al Organizaţiei Women’s Aid, bine stabilită în ţară.
În Malaezia, sunt calificaţi drept copii, cei sub 18 ani, spune Iosia, care consideră ca mariajul precoce îi privează de educaţie şi de dreptul de a alege un partener.
Ministrul femeilor şi Familiei, Abdul Jalil Shahrizat, apreciază, de asemenea, ca fiind "imorală şi inacceptabilă social" căsătoria minorilor.
Ţară federală, Malaezia are o populatie de 28 de milioane de locuitori, aproximativ 60% musulmani, autorizând Sharia (legea islamică), care urmează să fie aplicată în unele state în paralel cu sistemul judiciar naţional. Imamii conservatori au emis mai multe avize controversate în ultimii ani.
articol publicat in paginile scrise MONITOR Lacasuri Ortodoxe® nr. 29/2010
AUTOR: Alaa al-Aswani
COLECTIE: BIBLIOTECA POLIROM
DOMENIU: , Literatura universala
ISBN: 978-973-46-0875-1
ANUL APARITIEI: 2008
NUMAR PAGINI: 328
FORMAT: 130x200
Traducere din limba araba si note de Nicolae Dobrisan
Dupa Versetele satanice, o noua privire critica asupra societatii islamice: Blocul Iakubian – cartea care sta la baza ecranizarii cu acelasi nume, cel mai scump film din istoria cinematografiei egiptene, prezentat si in Romania, la TIFF 2006.
Cel de‑al doilea roman al lui Alaa al‑Aswani, Blocul Iakubian (aparut in 2002), a provocat dezbateri aprinse, raminind de atunci cea mai bine vinduta carte in limba araba, tradusa in numeroase alte tari si transformata intr‑un film egiptean de succes in 2006. Romanul prezinta o imagine plina de ironie a Egiptului modern prin intermediul locatarilor unui bloc din centrul Cairoului. De la fiul pios al portarului, aristocratul scapatat si intelectualul homosexual la vagabonzii refugiati pe terasa si afaceristii fara scrupule care detin pravaliile de la parter, fiecare personaj reprezinta o fateta a Egiptului modern – in care coruptia politica, averile cistigate ilicit si ipocrizia religioasa se conjuga cu aroganta si agresivitatea puternicilor zilei, iar idealismul tineresc se poate transforma cu repeziciune in extremism. Tuturor acestora li se opune totusi o viziune mai veche si mai pasnica a societatii, care inca mai poate avea cistig de cauza.
Cumpara aici
Cele mai înalte autorităţi islamice din Indonezia au convenit marţi să nu interzică musulmanilor savurarea cafelei "luwak", considerată ca fiind cea mai bună şi totodată cea mai scumpă din lume (75$/100gr.), deşi este “recoltată” din excrementele unui mamifer mic.
Metoda speciala de fabricare pune probleme, de mai mulţi ani, musulmanilor, unii dintre ei considerând că această cafea este improprie consumului.
Cu toate acestea, după o întâlnire ce a avut loc în această săptămână, marţi, 21 iulie 2010, Consiliul Ulema a decis că nu este necesară emiterea unei fatwa, după cum informează AFP, de interzicere a cafelei "Civeta" (Civet koffee sau Kopi luwak în Indonezia) pentru musulmani.
"După o lungă discuţie, am decis că, pentru musulmani, consumul Kopi Luwag nu este un păcat", a declarat Ma'ruf Amien, preşedintele celei mai înalte autorităţi religioase din ţară. "Acesta nu va fi interzisă atâta timp cât boabele sunt curăţate cu apă pentru a fi îndepărtate ultimele urme de excremente", a spus el.
Luwak "este produsă de civete, mamifere mici, asemanatoare dihorilor, care se hrănesc numai cu cireşe de cafea". Acestea, însă, nu digeră boabele, fiind eliminate, dupa usoara fermentatie, pe cale naturală. Odată uscate, apoi pisate cu maiul pentru desprinderea excrementelor, vanturate şi apoi spălate, se prăjesc şi se consumă cu mai puţină apă decât cafeaua tradiţională, având o aromă uşoară de ciocolată sau caramel.
Datorită acestei metode de prelucrare artizanala, cafeaua luwak "este rară, ajungându-se la o producţie estimată la numai 200 kg pe an, la nivel mondial. Preţul său atinge o medie de 500 de dolari pe kilogram, în lume, făcând-o să devină, astfel, cea mai scumpă cafea, conform asociaţiei producătorilor de cafea.
Termenul ajunge decisă fie utilizat de multe ori în exces, unii producători amestecând boabe de cafea civeta cu cafea obişnuită.
În Indonezia, luwak koffee este produsă în insulele Java, Bali, Sumatra şi Sulawesi (Celebes).
Traducere si redactare: Carmen-Ana Ion - pentru Lacasuri Ortodoxe®
Un atentat suicidar din centrul oraşului Groznîi din Cecenia, Rusia, a rănit ieri şapte personane: cinci soldaţi şi două femei, anunţă AFP.
Atentatul a fost comis de un tânăr care a detonat o încărcătură explozivă după ce s-a apropiat de câţiva ofiţeri de poliţie.
Caucazul rus cunoaşte de câteva luni de zile o creştere a violenţelor, legată mai ales de o rebeliune islamistă. Atacurile şi exploziile, mai ales cele care vizează forţele de ordine, sunt aproape zilnice, mai arată AFP.
Luna trecută, zece rebeli ceceni au fost ucişi de forţele ruse, în timpul unei operaţiuni de menţinere a ordinii în republica din Caucazul de Nord. Capul grupării, Yassir Amarat, era de origine iordaniană. El era considerat suspect pentru desele atacuri împotriva militarilor ruşi şi a locuitorilor din zonă.
Sursa: http://www.evz.ro/detalii/stiri/atentat-suicidar-in-cecenia-899555.html
Echipa de fotbal feminin a Iranului ar putea rata Jocurile Olimpice pentru tineret, programate in august in Singapore, din cauza unei dispute privind tinuta islamica a jucatoarelor.
Vicepresedintele departamentului de educatie fizica al Iranului, Marzieh Akbarabadi, a declarat joi in presa locala ca noua tinuta "este nepotrivita", dar nu a detaliat, potrivit Associated Press.
Akbarabadi a mai declarat ca tinuta nu reprezenta ceea ce s-a convenit si ca Iranul "nu trebuie sa-si trimita echipa in Singapore cu orice pret".
Tinuta fotbalistelor iraniene trebuia sa fie un compromis cu regulile FIFA. In 2007, forul mondial a interzis valurile traditionale, numite hijab, care protejeaza modestia femeilor islamice, din motive de securitate si pentru a preveni declaratiile politice sau religioase pe teren.
Noua costumatie este compusa dintr-o boneta similara cu cea a inotatorilor, bluze cu maneci lungi, pantaloni trei sferturi si sosete lungi. Noul sort alb, creat de designerii iranieni, are detalii in culorile steagului tarii, rosu si verde.
Akbarabadi a parasit antrenamentul in semn de protest, miercuri, la prezentarea echipamentului.
Echipa feminina a Iranului este asteptata sa joace in Singapore la un turneu cu sase echipe. 3.600 de sportivi, cu varstele cuprinse intre 14 si 18 ani, vor concura la Jocurile Olimpice pentru tineret.
Disputa interna
Comentarile lui Akbarabadi par sa indice mai mult o disputa interna mai degraba decat o neintelegere cu FIFA. Oficialul iranian a mai remarcat ca designerii vestimentari puteau sa creeze un costum apropiat atat de standardele FIFA, cat si de regulile islamice.
Regulile religioase le impun femeilor islamice sa se acopere din cap pana in picioare, ele avand voie sa isi arate doar fata.
Presedintele Federatiei Iraniene de Fotbal, Ali Kaffashian, sustine insa noua costumatie, despre care spune ca respecta toate regulile in vigoare. Cu toate acestea, varianta finala a costumului de joc ar putea suferi modificari, in zilele viitoare.
Sursa: http://www.ziare.com/international/iran/scandal-in-iran-din-cauza-echipamentul-fotbalistelor-1028105
Ministerul iranian de Cultura a scos o brosura a frizurilor "acceptabile" pentru barbati, in asa fel incat locuitorii tarii sa nu mai simta imboldul de a se tunde precum occidentalii.
Frizura "cu tepi" si nici coada de cal nu se regasesc in paginile catalogului, relateaza The Telegraph. In brosura apar doar barbati proaspat barbieriti, tunsi sport, uneori dati si cu gel, cu un aspect acceptabil pentru cultura islamica.
Frizurile propuse sunt inspirate de culoarea tenului tipica iranienilor, cultura, religie si lege islamica, a explicat un oficial care se ocupa de promovarea catalogului in cadrul unui festival.
Adesea in Iran sunt arestati barbati si femei imbracati sau tunsi neppotrivit in cadrul raidurilor. Cei mai multi dintre barbatii retinuti poarta frizura cu tepi si jeansi cu talie joasa. Mai multe frizerii din Iran au fost inchise pentru ca promovau "frizurile decadente din Vest".
Sursa: http://www.ziare.com/life-style/barbati/iranul-a-scos-un-catalog-al-frizurilor-acceptabile-1027340
Marocul a luat noi măsuri, miercuri 30 iunie 2010, pentru consolidarea reformei din sfera religioasă, luând decizia editării "unui milion de exemplare ale Coranului uniformizat" şi adoptării unui cod privind "gestionarea proprietăţii religioase", au anunţat surse oficiale din Rabat, citate de AFP.
"Regatul a înfiinţat o fundaţie, Mohammed al VI-lea, pentru editarea sfântului coran Mohammadi" (notă: numele se referă la rege, seful credincioşilor din Maroc), a declarat Ahmed Tawfiq, Ministrul Afacerilor Islamice şi al Habus (proprietăţii religioase), într-o conferinţă de presă. "Această fundaţie se va ocupa cu publicarea şi distribuirea cărţii sfinte, în 50.000 de moschei din regat, pentru a uniformiza mai multe copii ale Coranului într-o singură formulă şi o caligrafie standardizată", a adăugat el.
Fundaţia Mohammed al VI-lea, de acum, "va verifica şi agrementa toate exemplarele cărţii sfinte", a mai spus ministrul.
Tawfik Ahmed a declarat în continuare că Fundaţia "intenţionează să producă anual un milion de copii ale Coranului uniformizat".
"Jumătate dintre copiile cărţii vor merge către moschei, o parte în terţe ţări din Africa de Vest, iar restul în locaşurile de cult, frecventate de rezidenţii marocani din străinătate", spune Tawfik.
O altă principală inovaţie o reprezintă înfiinţarea unui cod de control "şi gestionare a proprietăţilor religioase şi publice", încredinţată departamentului. S-a decis stabilirea unui Consiliu Superior pentru "controlul financiar al proprietăţii religioase", gestionat de Ministerul Afacerilor islamice.
Aproximativ 80.000 de hectare şi 48.000 de case şi magazine alcatuiesc principalul patrimoniu Habus.
Valoarea aproximativă a acestor active este estimată la 90 milioane euro. Potrivit ministerului, această evaluare "rămâne una aproximativă”.
Sursa:
http://www.stiri.lacasuriortodoxe.ro/musulmani-islam/3533-va-fi-publicat-un-coran-standardizat-intr-un-milion-de-exemplare-anual.html
Răspuns: Evenimentele de la 11 Septembrie 2001 au aruncat lumea întreagă, şi cu atât mai mult, poporul american într-o stare de criză. Este aproape imposibil de priceput cum de un eveniment relativ neînsemnat, în comparaţie cu măreţia acestei ţări, a aruncat pentru o clipă totul într-o stare de haos. Desigur, au murit mii de oameni şi noi am fost paralizaţi psihic în faţa televizoarelor, privind desfăşurarea 'live' a unui atac terorist fără precedent împotriva libertăţii, atac ce a dus nu numai la prăbuşirea celor doi zgârie-nori ai World Trade Center ci implicit şi prăbuşirea parţială a unei economii, a unor certitudini, a unei siguranţe cu privire la lumea viitorului.
Confruntaţi cu un duşman până acum bănuit de unii (care au avertizat dar care au fost consideraţi 'guri rele' şi 'hiper-sensibili' şi ca atare au rămas nebăgaţi în seamă), dar necunoscut de marea majoritate a americanilor, o mare parte a intelectualităţii a purces la cercetarea motivaţiei, religiei, forţelor ce au stat în spatele celor ce au efectuat atacul. Nu puţini dintre cei menţinaţi adineaori au purces la cercetarea religiei Islamului.
Intrebările la care vrem să găsim răspunsul sunt de genul: de ce un grup de oameni consideraţi 'religioşi' ar ataca în felul acesta mârşav un grup de oameni inocenţi? Care este motivaţia lor? Să fie oare vorba de ură? Si dacă este ură, ce anume a provocat-o? De ce ura împotriva guvernului american şi în ultimă instanţă, împotriva americanilor de rând?
Am auzit că atacanţii au fost musulmani: ce vrea religia lor? In ce cred musulmanii? In ce direcţie se îndreaptă? Ce se cere de la credincioşii musulmani? Si de ce unii dintre musulmani sunt mai violenţi decât alţii?
Putem începe deci prin a răspunde la ceea ce ştim despre Islam. De fapt 'ISLAM" este numele corect al religiei întemeiate de profetul musulman Mahomed, care a pretins că însuşi îngerul Gabriel i s-a arătat pentru a-i revela din partea lui Allah (Allah este numele arab pentru 'dumnezeu') această nouă religie. Numele de 'islam' provine de la un verb arab care înseamnă a se supune (în cazul religiei acesteia, desigur că a se supune voiei lui Allah). Musulman se referă la un practicant al religiei islamului.
Cartea de bază a Islamului este Sfântul Coran. Musulmanii cred că acesta este adevăratul Cuvânt a lui Dumnezeu şi cred atât de orbeşte lucrul acesta, încât au devenit deosebit de sensibili la orice conversaţie critică sau cercetătoare asupra Coranului; faptul acesta face dificilă abordarea unui dialog deschis cu ei.
Religia aceasta îşi are începutul pe la anul 610 d.Hr., an în care profetul Mahomed a început să fie vizitat de îngerul Gabriel care i-a adus revelaţia noii religii. Fiind un om fără educaţie şi care nu ştia să scrie, Mahomed a memorizat revelaţia care mai târziu a fost dictată discipolilor săi care au scris-o. Revelaţiile acestea au continuat până la moartea profetului Mahomed şi el susţinea că poate face distincţie între revelaţia primită şi propriile sale idei sau gânduri. Despre personalitatea lui Mahomed, cartea The World Religions aminteşte că profetul era predispus la religiozitate. Postea adesea, se retrăgea pentru meditaţie şi avea visuri revelatoare. Era generos, hotărât şi genial. Era un judecător viclean şi un conducător înăscut. Putea totuşi fi crud, răzbunător şi recurgea chiar şi la asasinat dacă era cazul. Era deosebit de senzual. Cu toate cele de mai sus, la moartea sa Mahomed a neglijat importanţa numirii unui succesor, fapt ce a dus la prima schismă a religiei când adepţii sau împărţit în două: gruparea mai redusă a şiiţilor şi mai numeroasă a sunniţilor.(J.N.D. Anderson, The World Religions, Grand Rapids: Eerdmans, 1966, pag. 54, 60).
Pornind deci acum 1400 de ani, Islamul a ajuns să fie une dintre religiile majore a lumii noastre: un miliard de oameni sunt musulmani, adică unul din şase! In Statele Unite sunt mai numeroşi decât Presbiterienii, Luteranii şi Episcopalienii la un loc. Aici exită 6 milioane de musulmani. Denominaţia creştină cu cei mai mulţi membri este cea a Southern Baptists. Ea numără 15 milioane de membri; musulmanii americani sunt deci jumătate cât Baptiştii Southern. Este una dintre religiile monoteiste, alături de Iudaism şi de Creştinism. Se găseşte în multe ţări şi culturi, domină scena politico-economică şi culturală a multor popoare şi putem spune că a ajuns să cucerească adepţi până în colţurile cele mai îndepărtate a pământului. Am auzit un pertinent comentariu ce căuta să facă deosebirea între aceste trei religii monoteiste amintite adineaori (regret că nu am reţinut numele comentatorului pentru a-l credita pentru gândul său); el spunea că Iudaismul este politic dar nu este misionar. Creştinismul nu este politic, dar este misionar. Islamul este şi politic, şi misionar. Musulmanul crede că religia sa trebuie să fie unica religie a lumii, pentru că este unica religie reală revelată de Allah profetului Mohamed.
Cu toată aparenţa de monolit a religiei acesteia, trebuie să apreciem totuşi că Islamul celor din China nu este la fel cu al negrilor din Africa, cu al arabilor sau cu al negrilor din America. Musulmanii se deosebesc unii de alţii prin credinţe, practici şi comportament. Ceea ce îi uneşte este credinţa în Allah şi în profetul său, Mahomed. Mai ales acum după evenimentele de la 11 Septembrie a.c. ni se pare multora că musulmanii sunt oameni violenţi, ostili, opuşi culturii şi civilizaţiei. Trebuie să precizez aici că am o mulţime de colegi arabi şi sunt cu toţii musulmani. I-am cunoscut ca oameni paşnici, iubitori şi ospitalieri. Apropo de precizarea anterioară, sunt mulţi oameni care asociază termenul de 'musulman' cu cel de 'arab'. Dar arabii sunt numai una dintre cele cinci familii majore de musulmani din lume.
Religia Islamului este destul de complexă şi complicată, în special pentru mintea occidentalului. Unii chiar au considerat ideologia Islamului obtuză, obscură şi iraţională. Invăţăturile Islamului sunt bazate pe cultura arabă a secolului al 7-lea, incorporează materiale existente în cultura şi civilizaţia arabă dinainte de Mahomed, şi conţin o ideologie împotriva oprimării şi o religie care impune prin forţă politică, socială sau armată (dacă este cazul) învăţături şi legi morale. Să nu uităm că Mahomed a fost un războinic şi om al vărsării de sânge (cu totul deosebit de Isus Christos sau Moise de exemplu, care au fost remarcaţi pentru blândeţea şi păşnicia lor, şi chiar deosebit de orice alt întemeietor de religie sau sistem moral, cum ar fi Budha, Confucius, etc). Islamul doreşte să stabiliească pe pământ o teocraţie, cu Allah la conducerea unei societăţi în care nu este nici o separare între religie şi stat. Cetăţenii acestei societăţi ar fi cu totul supuşi lui Allah ( a fi musulman după cum am arătat adineaori, înseamnă a fi supus lui Allah; mulţi musulmani se declară a fi Abd-Allah, adică 'robii lui Allah').
Teocraţia aceasta este aplicată prin conducătorii religios-politici, priviţi adesea ca nişte trimişi speciali ai lui Allah (Ayatolahul Khomeini a fost adesea supranumit de către musulmani ca fiind 'semnul lui Allah'). Si pentru că am amintit de Khomeini şi revoluţia sa din Iran, putem aici să amintim şi de talibanii Afganistanului, pentru că aceste două exemple ne vor arăta ceva deosebit de real şi de înspăimântător în acelaşi timp despre Islam: când acesta cucereşte o familie, un cămin, o societate, un popor, atunci controlează totul. Intreaga viaţă devine supusă legilor Coranului. Rolul Creştinismului în Occident este deosebit: acesta poate influenţa legislaţia, de exemplu, dar nu poate impune legi morale obligatorii cetăţenilor ţării în care există. In ţările musulmane, viaţa este controlată de legile Islamului. A te opune lor este se pedepseşte cu cruzime şi asprime.
(va urma).
Sursa: ÎNTREBĂRI ŞI RĂSPUNSURI
Iudaismul, Creştinismul şi Islamul împărtăşesc câteva trăsături comune, care nu se regăsesc în religiile Orientului, în Hinduism, Budism, Confucianism sau Taoism. Să încercăm să delimităm câteva dintre aceste asemănări.
A. Ele sunt religii istorice. Fiecare dintre ele are pretenţia că Dumnezeu a acţionat în mod decisiv în istoria omenirii. Desigur că felul de acţionare al lui Dumnezeu diferă la cele trei religii. In Iudaism, Dumnezeu a intervenit pe vremea când evreii erau robi în Egipt şi când prin Moise Domnul a spus lui Faraon să lase pe poporul Său să plece. In Creştinism, intervenţia majoră a lui Dumnezeu a fost cu ocazia încarnării Fiului Său, Domnul Isus Christos. In Islam, intervenţia majoră a lui Dumnezeu în istorie a fost prin profetul Mahomed, care a trăit între anii 570-632.
Islamul incorporează parţial iudaismul şi creştinismul (cel puţin teoretic). Ei consideră că Moise a fost un profet al lui Dumnezeu; prin Moise a dat Dumnezeu Legea. Isus a fost şi el un profet, un prieten al lui Dumnezeu. Când Isus a promis că va trimite un alt Mângăietor, deşi noi ne gândim la Duhul Sfânt, Isus s-a gândit la Mahomed.
B. Toate cele trei religii sunt textuale - adică scripturale. Au cărţi sfinte, cu alte cuvinte. In Iudaism este Tora sau Legea. In Creştinism este Biblia. Islamul are Coranul. Acum există mari diferenţe între felul în care operează cărţile sfinte în fiecare dintre aceste religii. Coranul, cred musulmanii, a fost dat lui Mahomed de către îngerul Gabriel pe parcursul a mai multor ani, şi a fost dat în limba arabă. Astfel cartea este o transcriere directă (copie) a unei cărţi din ceruri, deci este o carte divină. Dintr-un anumit punct de vedere, musulmanii privesc Coranul asemănător felului în care creştinii privesc pe Domnul Isus Christos: adică, imaginea expresă a lui Dumnezeu, Cuvântul (LOGOS) al lui Dumnezeu. Implicaţia este şi aceea că în Islam se crede că nu poate exista o traducere a Coranului. Adică, orice traducere va fi inexactă şi nu va exprima exact cele spuse, deci traducerile existente nu au autoritate.
Nu-i vorbă că şi unii dintre creştini au păreri asemănătoare despre Biblie. Grecii Ortodocşi consideră că numai Septuaginta, versiunea grecească a Bibliei este cea adevărată. Catolicii au crezut mulţi ani că numai Biblia în limba Latină este bună şi doar slujbele în acea limbă au efect, sunt veritabile. Unii evanghelici Americani cred că numai versiunea King James este valabilă. Dar în principiu, creştinii cred că Biblia poate (şi chiar trebuie) să fie tradusă în orice limbă de pe faţa pământului, deoarece mesajul ei poate (şi trebuie) să pătrundă şi să transforme orice cultură şi civilizaţie. Deşi revelaţia scripturilor a fost dată unor vorbitori de limbă ebraică, aramaică şi greacă, ea poate fi tradusă şi adevărul ei poate fi transmis în orice limbă.
C. Toate cele trei religii sunt teologice. Ele duc undeva, au un scop, o ţintă. Viaţa nu este doar un ciclu de reîncarnări, nu este doar o rutină a ceea ce a fost acum câteva secole. Istoria are un început, Dumnezeu a intervenit în istorie într-un anume fel, şi istoria se îndreaptă către un final care va constitui punctul culminant când Dumnezeu va aduce istoria la un sfârşit.
Consideraţii Istorice.
Mahomed (numele lui înseamnă lăudat) s-a născut la anul 570 în Mecca, în Arabia. Tatăl lui s-a numit Abdulah (robul lui Allah) şi mama sa se numea Amina. Tatăl a murit înainte de naşterea lui Mahomed, mama când băiatul avea 6 ani. Astfel, Mahomed a ajuns în grija bunicului Abdul Mottaleb care murind şi el la scurtă vreme, l-a lăsat pe copilul Mohamed în grija unchiului său, Abu Talib. Familia lui Mahomed făcea parte dintr-un puternic trib arab, numit ~uraish. La vârsta de 25 de ani Mahomed s-a căsătorit cu o văduvă bogată în vârstă de 40 de ani pe nume Kadisha. Cei doi au locuit în Mecca şi prin intermediul soţiei sale Mahomed a fost introdus în înalta societate a Meccăi, unde a cunoscut situaţia politică şi religioasă a ţării sale.
Oamenii din Arabia se închinau la diferite zeităţi. Mecca era un oraş de pelerinaj unde exista o clădire cubică (Ka'aba) cunoscută sub numele de 'casa lui Allah'; tradiţia spunea că Avraam a fost cel ce a zidit clădirea împreună cu fiul său Ismael. +n mijlocul clădirii era plasată 'piatra neagră', un meteorit pe care pelerinii îl sărutau după ce înconjurau clădirea de 7 ori. Mahomed a adoptat practica pelerinajului la Mecca, la Ka'aba şi sărutarea 'pietrei negre'. De asemenea clădirea era plină de imaginile şi reprezentărilor mai multor zeităţi.
Mahomed obişnuia să se retragă pentru meditaţie într-o peşteră din muntele Hira, aşezat la circa trei mile la nord de Mecca. Pe la anul 610, când Mahomed era în vârstă de 40 de ani, cu ocazia uneia dintre meditaţiile sale a avut o viziune: i s-a arătat un înger (pe care Mahomed l-a identificat ca fiind arhanghelul Gabriel). Ingerul i-a poruncit să-şi deschidă gura şi să înceapă să recite. La întrebarea că ce să recite, Gabriel i-a spus: Recită, în numele Domnului care a creiat, care a creiat pe om din haine de sânge. Recită şi ai în vedere că Domnul este foarte generos şi a învăţat prin scrieri, a învăţat pe om prin scrieri lucruri care nu erau cunoscute(Sura 96:1-5).
Experienţa aceasta l-a lăsat pe Mahomed foarte încurcat şi nedumerit. Să fie mesajul acesta de la Allah, dumnezeul pe care arabii îl credeau dumnezeul suprem? Până acum arabii nu avuseseră nici un profet. Mahomed a împărtăşit experienţa sa cu soţia sa care l-a convins că el este alesul lui Allah de a fi profet, un apostol (rasoul) al poporului. Dealungul lunilor şi anilor în care a primit revelaţiile, Mahomed a fost foarte deprimat, gata să se sinucidă nu o dată. Revelaţiile le primea pe diferite căi: ba vedea un înger, ba auzea o voce, ba avea un vis. După primirea fiecărei revelaţii Mahomed cădea la pământ în convulsii şi făcea spume la gură. Mesajele le primea în limba arabă, dar Mahomed era fără educaţie, de aceea mesajele au fost scrise mai târziu de discipoli ai lui după discursurile sale. Lipsa de educaţia a lui Mahomed este folosită de musulmani ca un argument în favoarea originii divine a cărţii, deoarece un om ca Mahomed nu ar fi putut inventa un astfel de mesaj.
Curând după aceea, Mahomed a început să predice poporului că Allah este singurul Dumnezeu, că el este profetul lui Allah, şi că oamenii trebuie să lepede alte zeităţi şi să se închine numai lui Allah. Primii urmaşi ai săi au fost cei din propria sa familie: soţia sa, fiul lor adoptat (Zaid) şi un văr, Ali. Mişcării i s-au mai adăugat circa o sută de oameni de origine umilă puţin mai târziu. Gruparea a fost persecutată de către nobilimea din Mecca care nu voia să abandoneze zeităţile Ka'abei, dar din cauza protecţiei unchiului Abu Talib, nu i-au putut face nimic lui Mahomed.
Unchiul cât şi soţia lui Mahomed au murit în anul 620. Mahomed s-a căsătorit cu văduva unui fost urmaş de-al său, precum şi cu fetiţa de 7 ani Aisha, fiica prietenului său Abu Bakr. Neavând nici un progres real cu religia sa aici în Mecca, Mahomed s-a hotărât să se mute la 280 de mile în nordul Meccăi în oraşul Iatrib (mai târziu va deveni Medina, sau cetatea profetului). Migraţia aceata se numeşte în arabă Hijra şi a început la 24 septembrie, 622. Calendarul musulman începe cu această dată. De prin anul al doilea în Median viaţa a început să fie grea din cauza lipsurilor materiale. Atunci profetul a primit o nouă revelaţie: O profetule, luptă-te din răsputeri cu necredincioşii şi fii ferm împotriva lor! (Sura 9:73). Cu această aprobare divină, Mahomed a început să atace caravanele duşmanilor săi. Primul atac a adus victoria şi încurajat de aceasta, Mahomed a atacat o caravană mai mare. Cu numai 350 de oameni înarmaţi a biruit o apărare de peste 1000 de inamici (veniţi din Mecca). Biruinţa aceasta i-a întărit convingerea că Allah este cu el şi că lupta aceasta este calea lui Allah. Prăzile se împărţeau egal între oamenii lui Mahomed, după ce profetul reţinea 1/5 din toată prada.
La împotrivirea unor evrei, care nu concepeau că Mahomed este profetul lui Dumnezeu, câteva triburi de evrei au fost atacate, şi au fost masacraţi 1000 de bărbaţi din tribul Banu ~uraiza. Femeile şi copii au fost vânduţi ca robi şi prăzile au fost împărţite între mahomedani.
In anul 628 între reprezentanţii tribului ~uraish din Mecca şi Mahomed s-a semnat un armistiţiu de 10 ani prin care se cădea de acord ca să nu se mai lupte între ei. Acordul stipula că Mahomed şi credincioşii lui puteau să viziteze Mecca şi să se închine acolo. La doi ani după semnarea acordului, însoţit de o armată de zece mii de oameni, Mahomed atacă Mecca şi ia oraşul sub stăpânire. Idolii din Ka'aba sunt distruşi şi câţiva oameni sunt executaţi. De-acum, Mahomed devine liderul nedisputat al Arabiei şi Mecca devine capitala noii religii. Una dintre revelaţiile precedente care spunea că nu trebuie să fie nimeni forţat la noua religie (Sura 2:256) a fost modificată printr-o (convenabilă) revelaţie ulterioară care spunea că cei ce se închină altor dumnezei trebuie omorâţi (Sura 9:5); celelalte triburi din Arabia nu au avut de ales decât între două alternative: să moară sau să se convertească. Si s-au convertit. Peste trei secole, Islamul devine o religie ce se extinde peste trei continente, un imperiu ce absoarbe diferite civilizaţii şi culturi. La anul 632 (al zecelea an de la Hijra) profetul moare; nelăsând nici un conducător, apare prima diviziune majoră în religia musulmană, din care rezultă două secte mai mari: Siiţii şi Sunniţii.
Califii , urmaşii lui Mahomed, conduc oraşe şi asigură dominaţia şi expansiunea Islamului atât în Arabia cât şi în alte părţi ale lumii. Califii sunt mai mult figuri politice decât religioase. Primul calif, Abu Bakr uneşte sub conducerea sa toate triburile arabe împrăştiate la moartea prematură a profetului. Sub Omar, al doilea calif (634-644) începe o expansiune fenomenală ce va dura 100 de ani. Oştirile Persiei şi ale Bizanţului sunt înfânte. Armatele musulmane cuceresc Irakul şi Iranul zilelor noastre, Bukhara şi Samarkandul, apoi ajung în Punjab. Cuceresc aproape tot teritoriul vechiului Imperiu Roman (cu excepţia Anatoliei). Cuceresc Siria (Damasc era capitala Dinastiei Umayyad, 661-750), Egiptul, trec prin Africa de nord în Europa unde cuceresc mare parte din Spania. La anul 732 la bătălia de la Tours (Franţa) armatele lui Charles Martel opresc expansiunea musulmană.
După asisanarea celui de-al treilea calif, Othman (656), tensiunea din sânul comunităţii musulmane creşte şi astfel erupe războiul civil. iiţii, discipoli ai celui de-al patrulea calif (Ali, verişor şi ginere al lui Mahomed) se opun cu putere tribului Umayyad (din care a fost cel de-al treilea calif). Ali este asasinat în 661 şi lupta continuă între urmaşii Ummayazilor şi între Kharijiţi (discipoli ai lui Ali). In 680, Yazid fiul califului Mu'awijah din Dinastia Umayyad îl masacrează pe Hussein, fiul lui Ali şi întreaga sa familie. iiţii sărbătoresc evenimentul acesta în fiecare an în timpul sărbătorii lor din luna Moharram.
După declinul Dinastiei Umayyad (750), o nouă dinastie urmează la conducerea lumii musulmane: Dinastia Abbasidă (750-1258). Bagdadul este capitala acestor califi şi prin intermediul lor Islamul cunoaşte o nouă dimensiune politico-religioasă. Bogăţia Islamului creşte considerabil, imperiul lor experimentează o renaştere în domeniile artelor, educaţiei, ştiinţei, comerţului şi al legilor. Este perioada de apogeu a Islamului, deşi către sfârşitul secolului al zece-lea, califii îşi pierd puterea şi Imperiul este împărţit în zone de influenţă a unor guvernatori locali şi generali de război. Faptul acesta este urmat şi de împărţirea vederilor politice şi religioase.
Mongolii cuceresc Bagdadul la 1258; dar cei cuceriţi îşi convertesc cuceritorii (mongoli şi tătari) şi astfel Islamul renaşte din nou. Intre secolele al 15-lea şi al 18-lea Islamul cunoaşte expansiunea în nou zone geografice ale lumii. Trei Imperii ajută la expansiunea Islamului: Imperiul Mughal în India, Safavieh în Iran şi Otoman în Turcia. +n timpul acestor imperii Islamul se întinde în noi teritorii din Africa de Nord, Orientul Mijlociu, Turcia şi Asia Centrală. Cel mai agresiv dintre aceste imperii a fost cel Otoman (istoria noastră a românilor este plină de eroismul domnitorilor din sudul şi estul ţării care au ţinut piept expansiunii otomane prin România către, în ultimă instanţă, întreaga Europă. Otomanii au fost cei ce au atacat şi au contribuit la prăbuşirea imperiului Bizantin. La 1453, Constantinopolul, capitala Bizanţului cade după un îndelungat asediu şi devine Istambul, capitala Imperiului Otoman. Sub Suleiman cel Mare (1520-1566) Imperiul Otoman cucereşte Balcanii (cu excepţia Muntenegrului şi a unei porţiuni din coasta Dalmaţiei). Ajunge până în Ungaria, Marea Neagră, Armenia, Georgia, Valea Eufratului, Siria, Palestina, Egipt, Maroc. Expansiunea spre Vest se opreşte la porţile Vienei (1529) dar se întinde către Arabia şi Irak. Majoritatea dintre locurile noi cucerite de musulmani au fost convertite de la creştinism la islam şi de cele mai multe ori cu forţa. Dacă părinţii refuzau să se convertească, erau ucişi în faţa copiilor, copii erau luaţi robi şi umpleau haremurile cuceritorilor (fetele) sau rândurile armatelor musulmane (băieţii). Bisericile au fost transformate în moschee.
Imperiul Sfavieh cade în secolul al 18-lea, Imperiul Mughal în al 19-lea. Otomanii rămân puternici pe parcursul a 150 de ani. Viena rezistă unui nou atac la anul 1683. Otomanii sufere până la 1699 mai multe înfrângeri din partea Sfintei ALianţe (Austria, Polonia, Veneţia şi Rusia). Grecia cucereşte independenţa la 1829, Algeria este ocupată de francezi la 1830. Imperiul Otoman este abolit la 1922 şi se naşte Republica Turcia.
Statele musulmane sunt colonizate de europeni în secolele al 18-lea şi al 19-lea. Pe la 1900 erau numai câteva state musulmane ne-dominate de Occident. Britanicii şi francezii au preluat controlul unai mari părţi din lumea dominată de Islam. Cu toate acestea, coloniile trăiesc puţin şi înainte de al doilea război mondial fostele colonii îşi recâştigaseră independenţa. După război, mare parte din statele acestea se alătură Naţiunilor Unite.
(va urma).
Sursa: ÎNTREBĂRI ŞI RĂSPUNSURI
Expansiunea Islamului a continuat şi în secolul al douăzecilea. Multe dintre statele aderente la Islam au un subsol bogat în zăcăminte minerale, în special în petrolul atât de necesar dezvoltării economice din Occident. Numai embargoul din 1973 a scuturat Occidentul până la trezire, arătându-i ce pârghie economică puternică stă în spatele politicii şi economiei acestor state islamice. Diferite democraţii din vest suportă diferite dictaturi din lumea Islamului pentru interese economice naţionale sau/şi personale. Numai că deşi banii Occidentului sunt bineveniţi, cultura occidentală devine o ameninţare la legea Islamului: oamenii de rând ar putea aspira la libertate şi s-ar putea să iasă de sub asuprirea constângerii religiei Islamice şi aceasta ar fi de nedorit pentru clasa conducătoare.
In multe dintre statele musulmane a fost astfel necesară o mişcare de înviorare a religiei fapt care a dus la dezvoltarea extremismului (sau fundamentalismului cum i se mai spune) islamic. Două personalităţi de seamă a două state islamice şi anume, Anwar Sadat din Egipt şi Reza Pahlavi Aryamer din Iran cad victime acestor mişcări; cel dintâi îşi va pierde viaţa, al doilea va fugi în exil. Rezultatul mişcării de înviorare a Islamului a dus la apariţia unor state teocratice: Sudanul, Iranul şi Afganistanul sunt exemple a acestor transformări. Produsele secundare al mişcării au fost (şi sunt) terorismul, intoleranţa şi exportul de revoluţie. Revoluţia islamică a Iranului sub Ayatolahul Khomeini în 1979 a dat şi mai mult avânt mişcărilor musulmane radicale. Ca să nu mai vorbim de alte situaţii care au contribuit la aceasta, cum ar fi frecuşurile dintre palestinieni şi evrei, ocuparea Afganistanului de către sovietici şi aspiraţiile imperiale ale lui Saddam Hussein al Irakului.
Expansiunea Islamului se mai datorează pe lângă factorii amintiţi mai sus şi masivei emigrări a musulmanilor către Occident. (Trebuie să menţionăm aici că acest autor aderă la conceptul că religia influenţează dezvoltarea economico-socială a ţărilor. Pornind de la zero către sută la sută, avem ţările cu religii animiste şi păgâne, apoi budism, confucianism, islam şi în cele din urmă iudeo-creştinism. Chiar şi diferitele forme de creştinism au diferite influenţe asupra dezvoltării sus-menţionate. Astfel, ţările cu preponderenţă ortodoxă sunt mai puţin dezvoltate decât cele catolice, care la rândul lor sunt mai puţin dezvoltate decât cele cu puternică influenţă reformată). Islamul a produs o societate retrogradă, cu o populaţie înapoiată din mai toate punctele de vedere; de aceea musulmanii au emigrat către occident unde au dorit să beneficieze de efectele dezvoltării economice datorate printre altele şi religiei creştine, care este o religie dinamică. Apostolul Pavel spunea: Ai fost chemat când erai rob? Să nu te nelinişteşti de lucrul acesta; dar dacă poţi să ajungi slobod, foloseşte-te! (1 Corinteni 7:21). Este ironic faptul că musulmanii doresc să emigreze pentru a beneficia de dezvoltarea vestului, pe care apoi doresc să-l convertească la religia care i-a făcut să rămână atât de în urmă!
Oricum, numărul musulmanilor din unele ţări occidentale (Franţa, Anglia, Olanda şi chiar Statele Unite) depăşeşte cu mult pe cel al altor minorităţi religioase. In Franţa musulmanii sunt mai numeroşi decât toţi protestanţii la un loc. In 1945 nu era decât o singură moschee în Anglia. La sfârşitul lui '89 erau peste o mie. Trei sute dintre clădirile transformate în moschee au fost la origine biserici. In unele dintre republicile membre aleComunităţii Statelor Independente (foste membre ale Uniunii Sovietice) în ultimii zece ani s-au construit peste cinci mii de moschee. Musulmanii din Kenya au ambiţia declarată de a construi o moschee la fiecare zece kilometri, indiferent de faptul că sunt sau nu musulmani în zona respectivă. Islamul cunoaşte cea mai rapidă creştere de pe faţa pământului, fiind depăşită numai de creştinism.
Islam şi Violenţa.
De la începuturi şi până astăzi, Islamul a fost asociat cu violenţa. Amprenta Islamului asupra istoriei este sângeroasă. Islamul nu numai că a fost introdus prin violenţă ci şi are violenţa ca un modus vivendi. Relaţia dintre musulmani şi musulmani, sau dintre musulmani şi restul lumii este o relaţie bazată pe teroare. Mulţi musulmani încearcă să inducă în eroare restul lumii, afirmând că ISLAM este identic cu SALAM şi ambele cuvinte înseamnă unul şi acelaăi lucru: PACE. Afirmaţia este falsă şi vorbitorii limbii arabe ştiu aceasta.
ISLAM înseamnă 'supunere' şi este un cuvânt derivat din infinitivul SALAMA. SALAM este derivat din acelaşi infinitiv şi înseamnă "pace". De asemenea, SALIMA care înseamnă 'a fi salvat de la'. Salama mai înseamnă însă şi 'a înţepa ca un şarpe' şi 'a tăbăci cum ai tăbăci pielea'. Să însemne oare ISLAM şi a înţepa ca un şarpe, sau a tăbăci? Nici un musulman nu revelează această asemănare, deoarece în încercarea de a re-împacheta ISLAMUL pentru a-l face acceptabil, se spun adevăruri numai pe jumătate, şi orice adevăr pe jumătate este minciună.
Mohamed obişnuia să scrie scrisori şefilor de triburi sau domnitorilor din ţările învecinate, şi toate scrisorile sale începeau cu aceste două cuvinte: Aslem, Taslam. Semnificaţia acestor cuvinte, care se trag şi ele din infinitivul SALAMA este următoarea: Predă-te şi vei fi în siguranţă. Salutul nu este atât o liniştire sau încredinţare a adresantului cu privire la iminenţa păcii, ci o ameninţare, care s-ar putea mai bine traduce prin: supune-te sau mori. Coranul spune chiar şi despre cei ce au lepădat credinţa musulmană: dacă ei se leapădă, pune mâna pe ei şi ucide-i oriunde-i vei găsi (Al-Nisaa 4:89).
Unul dintre cele mai sângeroase regimuri a fost cel al lui Khomeini în Iran. Brutalitatea a fost denunţată până şi de unii dintre membri mai proeminenţi ai regimului său. Primul preşedinte al primei Republici Islamice după ce a trebuit să fugă din ţară, a scris din exilul său de la Paris, adresându-se conaţionalilor săi: ridicaţi-vă şi rezistaţi! Răsturnaţi acest regim care s-a dovedit a fi mai sângeros decât monarhia! Brutalitatea acestui regim în lupta sa cu Mujahedinii (o organizaţie islamică fundamentalistă cu o ideologie de stânga, care a luptat împotriva şahului Iranului) a fost atât de grozavă încât hârtia nu suportă descrierea ororilor.
Pentru un musulman, a muri sau a ucide pentru cauza Islamului nu este numai o cinste ci şi un fel de a place lui Alah. Este unul dintre modurile în care musulmanul poate fi sigur că a ajuns mântuit (în Islam, mântuirea se dobândeşte prin fapte şi a-şi pierde sau a lua viaţa pentru Alah este fapta supremă pe care o poate face un musulman). De exemplu, la apelul televizat lansat de Khomeini pentru recrutarea de voluntari, s-au prezentat peste zece mii de băieţi cu vâsta medie între 12 şi 13 ani. Supranumiţi basiji ("mobilizaţi" în arabă), tinerii aceştia au fost folosoţi pentru a curăţa terenurile minate cu propriile lor trupuri. In alte ocazii, ei au scurtcircuitat garduri electrice aruncându-se în sârma cu înaltă tensiune. Mii de băieţi au murit astfel, având o cheiţă legată la gât, cu care chipurile vor deschide porţile paradisului (beheşt) după sinucidere. Un alt tânăr luptător împotriva Irakului a lăsat următoarea scrisoare: "Nunta mea este pe linia întâi a frontului şi mireasa mea este martirajul. Predica va fi rostită de mugetul puştilor. In vederea acestei ceremonii mă voi îmbrăca în sânge. Mireasa mea, martirajul, va da naştere fiului meu, libertatea. Iţi las în îngrijire fiul meu. Păstrează-l bine"
Mişcările extremiste ca Jihad, Mujahedin, Hamas, Hezbollah (partida lui Dumnezeu), Amal şi Organizaţia pentru Eliberarea Palestinei alături de alte câteva zeci de organizaţii au demonstrat că violenţa nu este ceva sporadic, ocazional şi izolat în lumea Islamului ci este esenţial şi parte integrantă din religie. Mohamed Taki Moudarrissi, unul dintre liderii mişcării AMAL a declarat: "Eu pot aduna într-o săptămână 500 de credincioşi gata să se arunce în operaţii sinucigaşe. Nu-i va opri nici o graniţă".
Afirmam undeva mai sus că teroarea este metoda folosită nu numia între musulmani şi restul lumii ci şi între musulman şi musulman. FRICA este metoda folosită pentru a şantaja, manipula şi controla pe musulmani. Islamul ţine pe oameni sub forţa fricii. De la Mahomed şi până astăzi oamenii au fost şantajaţi prin intermediul fricii şi ameninţării şi astfel au fost aduşi în supunere faţă de Alah. Gadafi, Saddam Hussein şi alţii asemenea lor au instituit regimuri de teroare şi miilor de 'supuşi' le este frică de 'stăpân'.
ISLAMUL IN AMERICA.
Islamul a devenit religia cu creşterea cea mai rapidă în America. Peste 6 milioane de americani pretind că sunt musulmani. Evenimentele de la 11 Septembrie 2001 au făcut ca interesul faţă de această religie sau acceptarea islamului să crească sensibil. Bibliotecile şi internetul au fost invadate de cititori curioşi să afle despre islam. Am citit undeva (sursa îmi scapă) că peste 50% din cei sondaţi au fost favorabili acestei religii.
Printre factorii care au dus nu numai la apariţia ci şi la înmulţirea musulmanilor în America, putem aminti următorii:
1. Imigraţia.
Din 1965 (anul ratificării de către preşedintele L.B. Johnson a Actului Imigrării) până în zilele noastre Statele unite au fost ţinta multor imigranţi musulmani. Ei au venit din diferite ţări. Cel mai recent val a fost din zona de confruntare din Iugoslavia. In decadele trecute, din Afganistan (luptătorii anti-comunişti au fost primiţi cu braţe larg deschise de preşedintele Reagan), din Iran (după ridicarea la putere a lui Khomeini au venit peste două milioane de iraniei educaţi), Liban precum şi din alte ţări. Oraşe mari, ca New York, Los Angeles, Chicago, Dallas, etc., au devenit centre pentru masive concentrări de musulmani. In New York trăiesc peste 2,5 milioane; cartiere întregi din Brooklyn sau Bronx aparţin musulmanilor. Scoli musulmane şi moschee pentru închinare apar pretutindeni.
Coloana vertebrală a multora dintre aceste şcoli şi moschee este ajutorul financiar al unor ambasade a unor ţări musulmane. Arabia Saudită a cheltuit de la 1973 încoace peste 87 miliarde de dolari pentru răspândirea Islamului în SUA şi în general în lumea occidentală. Alte ţări sunt Iran, Irak, Libia şi Kuwait.
2. Rata naşteriilor.
Din punct de vedere a tradiţiei culturale, familiile musulmane au mulţi copii. Generaţiile de urmaşi sunt învăţaţi cu grijă religia islamică.
3. Convertirea la Islam a multor americani de culoare.
Majoritatea celor ce se convertesc la Islam din SUA sunt oameni de culoare. Ciudat este că peste 80% dintre aceştia au fost crescuţi în biserici creştine. Majoritatea negrilor musulmani sunt suniţi şi printre cei mai proeminenţi amintim Nation of Islam al lui Louis Farrakhan.
(va urma).
Sursa: ÎNTREBĂRI ŞI RĂSPUNSURI
ISLAMUL IN STATELE UNITE (continuare)…
Răspândirea mahomedanismului în Statele Unite a început la 1913. Se crede că Timothy Drew Ali, care a întemeiat The Moorish Science Temple în New Jersey ar fi fost primul american convertit la Islam şi cel ce a introdus mulţi americani de culoare în această religie. Din grupul acesta au rezultat diferite mişcări, cum ar fi şi Nation of Islam, întemeiată de W. D. Fard (Fard Muhammad) la 1930 în Detroit. Printre altele, Fard învăţa că primii stăpânitori ai pământului au fost negrii. Albii i-au răpit şi i-au adus la o viaţă de sclavagism în Statele Unite. Fard credea că negrii trebuie să se convertească la religia lor originală (Islamul), să vorbească limba originală (araba) şi să-şi schimbe numele în nume musulmane.
Fard credea că albii nu aparţin rasei umane, nu sunt o creaţie a lui Dumnezeu ci a diavolului. Albii şi restul raselor de altă culoare decât neagră sunt rezultatul unui experiment desfăşurat în Insula Patmos de un om de ştiinţă negru, pe nume Yakub. Albilor li s-a dat şase mii de ani de stăpânire a pământului, timp în care negrii vor fi într-o stare de "adormire". Acum, Alah a venit la poporul său în persoana lui Fard pentru a-i trezi. In cele din urmă albii vor fi stârpiţi şi pământul va deveni un paradis al negrilor în care va domni egalitatea şi dreptatea.
Fard a dispărut în mod misterios în 1934 şi locul său a fost luat de Elijah Muhammad. Elijah se convertise la mahomedanism şi era fiul unui pastor baptist. Organizaţia preluată de el se extinde şi printre altele, Elijah învaţă că într-adevăr Alah s-a arătat în persoana lui Fard şi că el, Elijah este un prooroc al lui Alah. Nation of Islam devine o organizaţie puternică cu conducere formată în exclusivitate din negri, şi relativ suficientă de sine. Se stabilesc şcoli şi universităţi musulmane. Au chiar şi o armată ptoprie, Fruit of Islam. Desigur că în aceste condiţii organizaţia vine în atenţia autorităţilor de la Washington ca periculoasă şi este monitorizată de FBI. Elijah moare în 1975 şi este succedat la putere de fiul său, Imam Muhammad. Noul lIder face transformări radicale: armata naţiunii este dizolvată şi ideologia învăţată este în mare parte cea a suniţilor. Nation of Islam pierde o mulţime de membri şi putere.
Următorul pas considerabil în evoluţia lui Nation of Islam este apariţia lui Louis Farrakhan. Suporter al lui Jesse Jackson în cursa acestuia pentru preşedinţie în 1984 şi 1988, prin conecţiile sale în Siria Farrakhan îl ajută pe Jackson să intermedieze eliberarea pilotului american Lt. Robert Goodman Jr la 3 ianuarie 1984. Talentatul musician Louis Farrakhan s-a născut la 1933 în Bronx, New York. La 1955 ajunge în contact cu Elijah Muhammad şi va abandona cariera muzicală pentru a se dedica religiei. Serveşte ca locotenent apoi devine căpitan în armata naţiunii. Farrakhan serveşte şi ca clericul moscheii din Boston.
După moartea lui Elijah, Farrakhan nu este satisfăcut de noua direcţie a ideologiei naţiunii sub conducerea lui Imam Muhhammad. Chiar afirmă în 1977 că intenţia lui Elijah nu a fost ca Nation of Islam să urmeze o cale a ortodoxismului islamic şi ca atare el, Farrakhan promite să restabilească naţiunea pe premisele orientării originale. Sub conducerea charismaticului Farrakhan organizaţia va câştiga mulţi adepţi în ultimii ani, mai ales datorită propovăduirii conceptelor de black pride şi black empowerment.
Printre elementele ce fac propice avansarea islamului în sânul comunităţilor negrilor sunt şi: segregaţia, nedreptatea socială, brutalitatea poliţiei, sărăcia şi viaţa decadentă din ghetourile negrilor. Pentru Farrakhan şi Malcolm X (lider musulam de culoare care a fost asasinat în 1964), Islamul este mediul prin care negrii pot experimenta eliberarea de sistemul nedrept în care trăiesc. Islamul le oferă platforma de care au nevoie pentru a-şi face auzită vocea nemulţumirii. Violenţa Islamului, faptul că religia aceasta pretinde ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte, că este drept şi necesar să te răzbuni, să te ridici cu forţa împotriva opresorului, că admite rebeliunea şi vărsarea de sânge, a ajutat la proliferarea ei în sânul comunităţilor negrilor din SUA.
Creştinismul este dispreţuit de musulmani ca fiind o religie a celor slabi, care nu vor să se răzvrătească, să se răzbune şi să ucidă. Cei ce vor să întoarcă obrazul celălalt când sunt pălmuiţi sunt în concepţia Islamului oameni slabi şi fără putere. Bisericile creştine au greşit prin faptul că nu au arătat dragostea lui Dumnezeu faţă de populaţia de culoare şi au continuat să fie segregate până în zilele noastre. Creştinii au stat cu mâinile în sân în faţa nedreptăţii la care erau supuşi semenii lor de culoare şi asta a deschis o uşă pentru Islam, uşă care acum este larg deschisă şi pe care intră în religie celebri sportivi şi actori de culoare precum şi negri din toate domeniile sociale.
Atracţia multora către Islam este astfel o reacţie faţă de abandonarea idealurilor creştine de către mulţi creştini. Un recent convertit la islam spunea: am aparţinut la o biserică baptistă, dar moscheea mi-a oferit mai multe. Există mai multă prietenie şi sentimentul de apartenenţă este mult mai puternic. Multe biserici se mută în zonele suburbane, predominant albe, şi abandonează centrele metropolelor americane şi ghetourile negrilor în seama homeless-ilor, prostituatelor, drogaţilor şi a celor fără ocupaţie (mulţi dintre ei de culoare), fără să "ia taurul de coarne" în lupta cu nedreptatea socială şi sărăcia. Bisericile albilor au puţini membri de culoare, cele ale negrilor au şi mai puţini albi. Cu ani în urmă, curios să experimentez "pe viu" ceea ce văzusem la televizor cu privire la serviciile de închinare din bisericile negrilor, m-am dus la una dintre adunările lor. Fiind singurul alb dintre ei, eram aşa o curiozitate încât copiii se opreau lângă mine şi mă priveau şi mă discutau ca pe o specie rară; mi-am dat seama că sunt aşa nu pentru că ei nu mai văzuseră un alb până atunci, ci pentru că nu mai văzuseră un alb printre ei! La sfârşit, când le-am spus că sunt din România, s-au dumerit; mă "rătăcisem" printre ei sau încă nu am fost infectat de microbul segregaţionist.
Organizaţii ca aceea a lui Farrakhan vor reuşi în continuare să atragă membrii populaţiei de culoare care crescând în ghetouri, sunt confruntaţi cu drogurile, sărăcia, nedreptatea şi sunt în general dispreţuiţi şi nebăgaţi în seamă. Islamul le oferă astfel platforma pentru afirmarea de sine, o lumină la capătul tunelului abandonării. Populaţia de culoare descoperă în Islam temeiul unei unităţi pe care nu au experimentat-o în altă parte, o voce comună, sentimentul de apartenenţă la o cauză şi luptă comună; descoperă respectul pentru disciplină care lipseşte în societate în general şi în creştinism în special. In timp ce creştinii îşi desfăşoară "creştinismul" în biserici şi numai duminica, musulmanii cuceresc străzile cu mesajul eliberării de sclavie, al eliberării de droguri şi prostituţie, al prieteniei, ajutorării şi apartenenţei.
TEOLOGIA ISLAMULUI
Nu putem ataca subiectul teologiei Islamului fără a ne întoarce şi a ne referi mai pe larg la problema Coranului, cartea de bază a acestei teologii. După cum afirmam mai demult, revelaţia Coranului i-a fost dată lui Mahomed pe parcursul a peste 20 de ani, dar acesta nefiind ştiutor de carte, a povestit urmaşilor săi ce a primit, iar aceştia au scris revelaţiile pe diferite obiecte disponibile: frunze, oase uscate, bucăţi de piele, etc. Coranul conţine 114 capitole (sure) care sunt aranjate în ordine descrescătoare, de la cea mai lungă până la cea mai scurtă. Astfel, Coranul nu are o ordine cronologică sau istorică. Scris în limba arabă şi considerându-se că nu poate fi tradus în nici o altă limbă, Coranul este citit de foarte puţini dintre musulmani şi nu mulţi înţeleg sau cunosc învăţăturile lui (când scriu aceste rânduri, ar trebui să las piatra din mână deoarece şi la noi avem destui creştini cu numele care nu citesc Biblia aprope de loc şi al căror creştinism este mai degrabă o chestie culturală, de tradiţie sau de obicei, decât una vitală, de esenţă şi practică; mulţi creştini lasă problema sufletului în seama preoţilor şi a păstorilor, care vor trebui să-i bage post-mortem la loc de verdeaţă).
Coranul este o carte plină de confuzii, cu fraze ce se repetă mereu, ca şi cum Alah ar fi uitat ce i-a spus lui Mahomed data trecută. Este evident că dumnezeul Coranului nu este Dumnezeul Bibliei. Unul dintre învăţaţii într-ale Coranului a stabilit ordinea cronologică a personajelor şi evenimentelor ce apar în Coran; acestea sunt:
Creaţia, Adam şi Eva, Noe şi problema sa, HUD, SALIH, Avraam, Lot, Iov, SHU'AYB, Iosif, Moise, Ezechiel, Ilie, Samuel, David, Solomon, Seba, Isaia, AL-KHIDR, Daniel, Anania, Azaria, MISAEL, Ezra, ALEXANDRU, Zaharia, Ioan, familia lui IMRAM, Isus fiul Mariei, TOVARASII DIN PESTERA, Iona, CEI TREI SOLI, Samson, GEORGE.
Am scrie cu litere mari unele nume, pentru că acestea nu apar nicăieri în Biblie; apoi, Ezechiel este pus după Moise şi înainte de Ilie, când de fapt va trăi secole mai târziu. Alexandru, George, cei trei soli şi tovarăşii din peşteră sunt iarăşi personaje de mitologie. Iona şi Samson sunt plasaţi după Christos.
(va urma)
Sursa: ÎNTREBĂRI ŞI RĂSPUNSURI
După cum scriam într-un articol care nu a apărut, dar va apărea în paginile, cel mai probabil electronice, ale FP România, tocmai s-a terminat Conferinţa Tratatului de Neproliferare de la New York, acolo unde s-a discutat iar contradictoriu pe tema „big iranian nuclear kaboom, on Israel’s porch”. Conferinţa a debutat, aşa cum veţi afla din minunatul articol, pe care-l voi linkui aici când apare, cu un discurs fulminant al preşedintelui iranian, Mahmoud Ahmadinejad, care, spre deosebire de alte dăţi, a aplicat tactica „focu’ la ei” foarte convingător. Pe lângă pledoaria în favoarea dreptului inalienabil la energie ieftină, aducătoare de prosperitate, Ahmadinejad a atacat punerea în aplicare a NPT-ului şi organismului de control şi reglementare în domeniul energiei nucleare al Naţiunilor Unite, AIEA. Preşedintele iranian a venit şi cu o propunere în 11 puncte de modificare a respectivei instituţii, pe care, aţi ghicit, a făcut-o publică în cadrul discursului de pe 3 mai.
Între timp, conferinţa s-a şi încheiat, pe 28 mai exact, fără a se încheia cum şi-ar fi dorit causticul preşedinte iranian. Surpriza pregătită de Statele Unite, a fost un draft al unei Rezoluţii de condamnare a Iranului, pe care, cu siguranţă, s-a negociat puternic în spatele uşilor închise. Condamnare despre a cărei posibilitate am vorbit în martie.
Până acum, Iranul s-a bazat în jocul diplomatic pe două atuuri, care i-au permis să joace tare, eludând restricţiile Consiliului de Securitate: Rusia şi China, ambele având drept de veto. Totuşi, se pare că americanii şi, implicit, în umbră, Israelul au obţinut o victorie în lupta diplomatică de restrângere a opţiunilor iraniene. Rusia, după ce a jucat cartea americană în aprilie, la Summitul de la Washington referitor la securizarea deşeurilor nucleare, se pare că va merge iar pe mâna lui Obama, susţinând eventualele sancţiuni.
Ahmadinejad s-a repliat şi a atacat decizia rusă, condamnând-o furtunos. Preşedintele Iranului a spus că „ar fi fost mai înţelept ca partea rusă să reflecteze mai mult la propunerea americană”, retorică respinsă de diplomaţia rusă. De fapt, reprezentantul Rusiei a explicat, într-un limbaj diplomatic convingător, că Rusia „nu susţine nici poziţia americană, nici cea iraniană, ci propriile filosofii şi interese geopolitice”.
Pierzând un punct de sprijin, Iranul nu mai are decât o singură legătură puternică, care i-ar fi putut susţine cauza – China. China care are interese comerciale şi mai important, importă materie primă din Iran, fapt ce o face mai sensibilă la interesele Teheranului. Totuşi, in aceste momente şi Imperiul de Mijloc este într-un „diplomatic tightspot”. Două din statele problemă ale tablei geopolitice, Iranul şi Coreea de Nord, ambele susţinute de Beijing, sunt în mijlocul unor crize, ce ţin primele pagini ale ziarelor. Aşadar, chinezii susţin şi ei pachetul de măsuri agreat de ruşi şi de americani, singura grijă avută în vedere fiind ca restricţiile să nu afecteze relaţiile comerciale dintre cele două ţări.
Având în vedere creşterea presiunii asupra sa şi a textului rezoluţiei aflat în buzunarul american şi binecuvântat de China şi de Rusia, Teheranul pare că devine mai flexibil. Din ce în ce mai…
Sursa: www.athenian-legacy.com
Iranienii nu mai au voie sa aiba caini ca animale de companie si pot fi amendati daca sunt prinsi cu patrupedele in masina sau in parcuri, dupa ce un cleric iranian a decretat oficial ca cel mai bun prieten al omului este un animal murdar si trebuie evitat.
Cainii erau deja considerati "murdari", in traditia islamica, insa pana acum nu a existat o masura oficiala care sa interzica detinerea lor ca animale de companie, transmite Reuters.
"Prietenia cu cainii este o imitatie oarba a lumii occidentale. In vest sunt multi oameni care isi iubesc mai mult cainii decat sotiile si copii", a declarat marele ayatollah Naser Makarem Shirazi, cel care a emis ordinul religios.
Singurii caini acceptati sunt cei de paza sau ciobanesti, iar detinerea animalelor in alte scopuri poate fi sanctionata acum cu amenda si cu confiscarea patrupedelor.
Desi Coranul nu interzice in mod explicit contactul cu cainii, clericul iranian sustine ca exista numeroase alte texte islamice in care acestia sunt considerati "murdari".
Iran cleric says dogs "unclean" and not to be kept as pets
http://www.reuters.com/article/idUSTRE65I0M220100619
(Reuters) - A senior Iranian cleric has decreed dogs are "unclean" and should not be kept as pets -- a move aimed at discouraging Western-style dog ownership in the Islamic state, a newspaper reported on Saturday.
Dogs are considered "unclean" under Islamic tradition but, while relatively rare in Iran, some people do keep them as pets.
By issuing a fatwa -- a religious ruling -- Grand Ayatollah Naser Makarem Shirazi has sent a clear message that this trend must stop.
"Friendship with dogs is a blind imitation of the West," he was quoted as saying in Javan daily. "There are lots of people in the West who love their dogs more than their wives and children."
Guard dogs and sheep dogs are considered acceptable under Islamic law but Iranians who carry dogs in their cars or take them to public parks can be stopped by police and fined.
The Koran does not explicitly prohibit contact with dogs, Shirazi said, but Islamic tradition showed it to be so. "We have lots of narrations in Islam that say dogs are unclean."
The interpretation of religious rules on personal conduct is a constant source of debate and potential conflict in Iran which has been an Islamic republic since a revolution ousted the Western-backed Shah in 1979.
In a television interview last week, President Mahmoud Ahmadinejad weighed in on the issue of the Islamic dress code, saying women who fail to cover their hair completely should not be harassed by the police.
Morality police are conducting their annual crackdown and women who reveal strands of hair are liable to be stopped in the streets for failing to respect the dress code, or "hijab."
Ahmadinejad's surprisingly liberal view was condemned by fellow hard-liner politicians and senior clerics "I wish he had not said those words about the hijab," Grand Ayatollah Ahmad Jannati told the faithful during the week's Friday prayers, in a rare criticism of the president.
"We are grappling with many problems including economic and political ones but the issues of morality and ethical security are among the important issues that cannot be ignored," he said.
Tehran University has set up a thinktank "to investigate the problems related to hijab," the representative of Supreme Leader Ayatollah Ali Khamenei to the university announced on Monday.
(Editing by Matthew Jones)
Un tribunal din Toronto s-a confruntat astăzi, miercuri 9 iunie 2010, cu o controversă inedită pe tema voalului complet, o femeie agresată sexual refuzând să renunţe la niqab în faţa instanţei.
Este, de fapt, un conflict între două principii de drept: libertatea religioasă şi un proces echitabil.
Curtea de Apel din Toronto, care a început procesul marţi, a părut să fie de acord cu argumentaţia avocatului tinerei femei – venită la proces, purtând un niqab alb care îi dezvăluia doar ochii – conform căreia, faptul că nu i se vede faţa clientei sale, nu înseamnă că mărturia ei e alta.
"Dacă am renunţa la vălul clientei mele, acesta nu va furniza nicio informaţie semnificativă în plus", a susţinut energic David Butt, constatând că dreptul la purtarea vălului niqab este respectat de Carta canadiană a drepturilor şi libertăţilor.
"Clienta mea are dreptul să îşi acopere faţa", a spus el, înainte de confirmarea faptului că partea adversă nu are nevoie să o vadă pe tânără fără văl. Debutul procesului a avut loc în anii '80. Tânăra, identificată doar prin iniţialele NS, astăzi de 32 de ani, susţine că a fost agresată sexual de un unchi şi un văr, între anii 1982 - 1987. În 1992, tatăl său a cerut poliţiei să renunţe la acuzaţiile împotriva celor doi suspecţi.
Şaisprezece ani mai târziu, NS a decis să îi dea în judecată pe atacatorii săi, iar cazul a fost redeschis.
©Traducere si Redactare Lacasuri Ortodoxe: Alex-Daniel Rotariu
Sunt frumoase, destepte si, nu in ultimul rand, puternice. Aflate la granita dintre doua lumi, Orient si Occident, printesele lumii islamice incearca, si de cele mai multe ori reusesc, sa schimbe mentalitatea femeii din lumea musulmana.
De cele mai multe ori in umbra sotului, suveranele lumii islamice incep sa se impuna, incet-incet, si pe plan international.
Rania a Iordaniei
E frumoasa, sexy, bogata, militeaza pentru pace - e mai mult decat o prima Doamna, e Regina. E Rania, sotia regelui Iordaniei. Regina este originara dintr-o familie palestiniana si s-a casatorit cu regele Iordaniei Abdullah al II-lea pe 7 februarie 1993. "Ea va fi diamantul coroanei regale" a prezis mama regelui.
A castigat respectul a milioane de oameni prin frumusetea, angajamentul, carisma si modernitatea sa. Stilul sau vestimentar simplu, dar rafinat, face senzatie, deoarece Rania utilizeaza eleganta ca pe o arma politica.
Costumele sale de la Prada, rochiile de la Elie Saab, Jean-Paul Gaultier, Narciso Rodriguez si Dominique Sirop reprezinta nu atat o lectie de stil, cat o modalitate de a-si exprima convingerile, deoarece Rania considera ca femeile de origine musulmana nu trebuie sa fie obligate sa poarte voal. Rania a Iordaniei a reusit sa abroge legea referitoare la "delictul de onoare" (care permitea uciderea unei femei de catre rude daca aceasta si-ar fi "dezonorat" in vreun fel sau altul familia)
Ii plac creatiile Chanel si Dior, iubeste bijuteriile Cartier si este prima femeie membra a familiei regale din Maroc recunoscuta public si onorata cu un titlu regal.
Lalla Salma Bennani, prima "Alteta Regala" a Marocului
De cand s-a casatorit cu regele Marocului, Mohammed al VI-lea, printesa Lalla Salma este un model pentru femeile din aceasta tara nord-africana. Ea reprezinta noua generatie de femei care isi traiesc viata modern, fara a respinge traditiile, cultura si istoria Marocului.
Inca din ziua casatoriei (ce a avut loc in mai 2000) a "desfiintat" un tabu care dura de mai bine de trei secole si jumatate, fiind prezentata supusilor fara voal, cu parul roscat lasat liber pe spate, scrie Al Jazeera. Mohammed al VI-lea a vrut pentru ea titlul de "Alteta Regala", care nu fusese acordat niciodata pana atunci vreunei sotii de suveran marocan.
Numita adesea "Frumoasa din Maroc", pe Lalla au indragit-o marocanii nu doar pentru ca are eleganta unei dive de la Hollywood, ci si pentru felul in care s-a facut remarcata. Departe de a avea o atitudine sfidatoare sau rebela, printesa s-a implicat in viata publica, mai cu seama in proiecte caritabile.
In 2005, a infiintat Lalla Salma Association to Fight Cancer, o organizatie non-profit al carei scop este sa-i ajute pe cei care sufera de aceasta boala. A primit Sharjah Voluntary Work Award, unul dintre cele mai importante premii din lumea araba, care confera recunoastere voluntariatului.
"Alteta Regala" a Marocului este inginer IT si a lucrat, la 24 de ani, la cea mai mare firma de profil din Maroc, ONA Group. Salma a abolit, in Maroc, obligatia de obedienta neconditionata a femeilor fata de sot.
Asma Al-Assad, Prima Doamna a Siriei
La Londra, unde s-a nascut in familia unui cardiolog sunnit, o chemau Emma, iar in Siria au supranumit-o "Evita", in amintirea fostei Prime Doamne a Argentinei, influenta Eva Peron. Asma al-Assad conduce detasat in topul "Elle" al celor mai frumoase si elegante sotii de presedinte din lume.
In varsta de 33 de ani si educata la prestigiosul King's College din Londra, Asma este sotia presedintelui sirian Bashar Al-Assad, cu care are trei copii. O prezenta extrem de discreta, Prima Doamna a Siriei a surprins intotdeauna la aparitiile in public cu tinutele sale rafinate si elegante.
Atunci cand s-a casatorit cu suveranul hasemit, si-a tinut secreta casatoria timp de doua luni pentru a vizita zonele defavorizate ale tarii inainte ca sirienii sa o cunoasca. Voyager scrie despre ea ca este o feminista si afirma ca Asma Al-Assad sustine ca femeile ar trebui sa fie apreciate pentru ceea ce fac sau spun, nu pentru cum arata. In 2003, Prima Doamna a Siriei a infiintat MAWRED, o organizatie care lupta pentru cresterea rolului femeii in economia Siriei.
Mozah Bint Nasser Al-Missned, regina in pantaloni
Mozah Bint Nasser Al-Missned, in varsta de 45 de ani, este cea de-a doua sotie a emirului Qatarului, Hamad bin Khalifa. S-a casatorit in 1977, la varsta de 18 ani, in timp ce era studenta la sociologie la Universitatea din Qatar.
Este cunoscuta pentru faptul ca detesta regulile protocolului, este fanul pantalonilor Chanel, iar eleganta si rafinamentul ei au fascinat Occidentul. Este una dintre putinele femei din Orient care are pagina de Internet.
Detesta regulile seci ale protocolului, are grija de propriul "look" la Chanel, ii place sa se imbrace in pantaloni de catifea neagra si sa poarte paruri cu diamante.
Mozah Bint Nasser Al-Missned este Presedintele Fundatiei pentru Educatie, Stiinta si Dezvoltare din Qatar si reprezentant special al UNESCO pentru Educatie. In topul Forbes al celor mai puternice femei din lume, se afla pe locul 79.
Sursa: Ziare.com
Liderul Bisericii Catolice turce, ucis într-un "sacrificiu ritualic musulman"?
Liderul Bisericii Catolice din Turcia, monseniorul Luigi Padovese, ucis de şoferul său la 3 iunie, a fost "decapitat" în cadrul unui "sacrificiu ritualic musulman", a afirmat marţi directorul agenţiei misionarilor AsiaNews, citat de Mediafax.
Bernardo Cervellera, care citează un corespondent al agenţiei în Turcia, a declarat pentru postul de televiziune Sky TG24 că după crimă, şoferul Murat Altun, în vârstă de 26 de ani, a strigat: "L-am ucis pe marele Satan, Allah Akbar" (Allah este mare, în arabă, n.red.) de pe acoperişul casei prelatului.
Potrivit AsiaNews, agenţia institutului pontifical al misiunilor străine, monseniorul Padovese "a fost înjunghiat în locuinţa sa (din Iskenderun, n.red.) şi a reuşit să iasă din casă pentru a cere ajutor". Şi "probabil că a fost decapitat după ce a căzut la pământ", potrivit AsiaNews, care precizează că acesta a fost momentul în care şoferul a urcat pe acoperiş.
Purtătorul de cuvânt al Vaticanului, părintele Federico Lombardi, contactat marţi de agenţia de informaţii religioase i-media, a afirmat că vrea să aştepte "să aibă o viziune completă a situaţiei". "Nu confirm ceea ce spune AsiaNews, aceasta îşi asumă responsabilităţile ei, nici nu neg, dar nu am auzit aşa ceva", a adăugat el, referindu-se la cuvintele rostite de ucigaş.
Potrivit presei turce, ucigaşul fusese externat de la psihiatrie cu câteva zile înainte de crimă. El a declarat poliţiei că a avut o "revelaţie divină", a afirmat presa turcă.
Autorităţile locale s-au grăbit să excludă un act politic. Avocatul şi mama ucigaşului au confirmat că acesta, care se afla în serviciul episcopului de patru ani, suferea de probleme psihice.
În avionul care îl transporta în Cipru, vineri, Papa Benedict al XVI-lea a afirmat el însuşi că acesta nu a fost "un asasinat politic sau religios", recunoscând însă că dispune de puţine informaţii.
Monseniorul Padovese, în vârstă de 63 de ani, vicar apostolic al Anatoliei şi preşedinte al conferinţei episcopale turce (CET), oficia din 2004 la Iskenderun, în apropiere de Antakya, unde se află grota unde se reuneau în secret primii creştini.
Sursa: Romania Libera
Vineri 28 mai 2010
Cel puţin 70 de persoane au murit şi alte 78 au fost rănite în atacurile ce au vizat două sinagogi din Lahore, Pakistan, vineri, relatează CNN. Bărbaţi înarmaţi cu grenade au atacat două moschei din Lahore şi au luat ostatice sute de persoane.
Persoanele înarmate au deschis focul după rugăciunea de vineri în două moschei din Lahore şi au aruncat grenade.
Potrivit televiziunii pakistaneze, într-una dintre moschei se aflau 1.500-2.000 de oameni, care au fost luaţi ostatici.
Atacurile par a fi coordonate, au pornit cam în acelaşi moment. Vinerea este zi de rugăciune pentru musulmani şi majoritatea moscheilor din Pakistan sunt pline. Se aud continuu focuri de armă şi explozii.
După două ore de lupte, poliţia a anunţat că a preluat controluol asupra uneia dintre moschei şi a capturat cel puţin doi agresori din trei. Al treilea a detonat bomba pe care o avea asupra sa.
Atacurile par a fi fost comise de Tehreik e Taliban, aripa pakistaneză a mişcării talibanilor.
Sursa: Adevarul
Lacasuri Ortodoxe: din Berlin
A fost refuzat dreptul unui elev musulman, din Berlin, de a avea un loc de rugaciune in scoala
Un tribunal din Berlin a refuzat joi, 27 mai 2010, dreptul unui elev de liceu, musulman, la o cameră specială pentru rugăciunea din timpul pauzelor dintre ore.
Liceul berlinez la care este înscris Yunus M., în vârstă de 16 ani, a fost chemat în instanţă, de acesta, pentru solicitarea de punere la dispoziţie a unui loc special amenajat, destinat rugăciunii.
Tribunalul Administrativ din Berlin-Brandenburg a precizat însă că şcoala este locul de întâlnire a "mai multe religii şi credinţe diferite" şi că, în plus, mai există şi studenţi atei.
Acest pluralism "poartă în sine un potenţial semnificativ de conflict", iar prin decizia instanţei şcoala trebuie să fie în aceste condiţii un garant al neutralităţii religioase.
Instituţia din districtul Wedding pusese în ultimii doi ani la dispoziţia tinerilor, o cameră pentru rugăciune, dar directorul a asigurat că nu fusese folosită mai deloc.
În noiembrie 2007, tânărul a început să îşi facă rugăciunile între ore, Islamul cerând 5 rugăciuni zilnice. Gestul său a lansat acum o nouă dezbatere în Germania: trebuie să li se permita studentilor sa isi faca rugăciunea între orele de clasă, în incinta unei şcoli.
©Traducere si redactare Lacasuri Ortodoxe: Andreea Zahariea
