Cum sa conceptualizam jihadul?

Sursa: www.9am.ro
Al Qaeda este mai puternica acum decat oricand dupa 11 septembrie 2001, spun unii; este mai putin puternica decat ar fi putut sa devina, raspunde administratia (Bush).
Democratii din Congres spun ca, in loc sa il prinda pe Bin Laden, Bush si-a luat ochii de la minge si s-a impotmolit intr-un razboi irelevant in Irak; Casa Alba raspunde ca, daca nu ne luptam cu jihadistii in Irak, va trebui sa o facem in Manhattan.Si astfel argumenteaza politicienii americani in ceea ce pare sa ramana un vacuum cognitiv, generand confuzie in randul publicului si declaratii lipsite de continut din partea liderilor nostri alesi. Daca Al Qaeda ar fi planuit constient cum sa provoace confuzie profunda in randul necredinciosilor, acesta ar fi fost rezultatul ideal. Totul este rezultatul persistent si inevitabil al amagirilor traite de executiv (jihadistii sunt "o mica minoritate") si al superficialitatii democratilor ("razboiul impotriva terorismului este un abtibild de masina", a sarjat senatorul John Edwards), pe fondul ignorantei populare si al inflatiei de avocati si activisti pentru drepturile omului. Rezultatul este ca la sase ani dupa 9/11 noi (europenii stand in general si mai rau) inca luptam intr-un razboi invaluit intr-o ceata conceptuala, neapropiindu-ne deloc de castigarea lui.

In realitate, natura si scopurile inamicului, desi complexe, ar trebui sa fie destul de clare, asa cum ar trebui sa fie si caile de a-l invinge. Pana vom intelege cateva realitati-cheie, vom continua sa batem pasul pe loc si sa ramanem in defensiva.

CE ESTE AL QAEDA?

Al Qaeda ("baza") este in acelasi timp o organizatie terorista, totalitara, islamista si o parte in mod special violenta a unei miscari musulmane globale de redesteptare. Dupa cum arata numele, a fost creata ca o organizatie de avangarda, de elita, nu diferita, din punct de vedere conceptual, de precedentele miscari de avangarda ale proletariatului (Cararea Luminoasa din Peru, Brigazile Rosii din Italia etc.), cautand sa restabileasca suprematia istorica (si mai ales mitica) si puritatea islamului in lume, prin unificarea umma, a comunitatii islamice, sub o conducere politica si religioasa unica si intr-un singur stat - Califatul. Mijlocul de a atinge acest obiectiv este jihadul, definit strict de adeptii acestei ideologii ca razboi.

Al Qaeda nu a fost gandita initial sa existe ca o baza teritoriala, dar victoria talibanilor in Afganistan a oferit pe neasteptate aceasta ocazie. Al Qaeda a profitat de aceasta ocazie, dar controlarea acelor teritorii nu a fost nici voita, nici absolut necesara. Acelasi lucru este valabil acum si in cazul regiunilor salbatice din Pakistan, pe care Al Qaeda le foloseste pentru refugiu si pentru antrenament - ele sunt importante, dar nu vitale. Acest lucru este inca gresit inteles si explica surpriza continua a unora in fata faptului ca, dupa caderea talibanilor in 2001 si dupa pierderile grele pe care le-a suferit atunci, Al Qaeda nu a murit.

In timp ce pretinde neincetat ca apara o umma (comunitate) islamica atacata din toate partile - modalitatea cea mai convenabila din punct de vedere teologic de a justifica jihadul -, ideologia si strategia Al Qaeda sunt agresive si revizioniste. Al Qaeda ataca agresiv baza "cruciatilor" (vezi 9/11 sau atacurile din Marea Britanie), iar din perspectiva revizionista incearca sa reintegreze in umma teritorii demult pierdute de islam, cum ar fi Al-Andalus (Peninsula Iberica).

Ideologia Al Qaeda este riguros antinationalista. Aceasta ii permite sa atraga elemente alienate si putin integrate din comunitatile musulmane din Occident si explica, in parte, atractia pe care o exercita asupra asupra elitelor musulmane de pretutindeni. Dupa cum arata Irakul de azi, insa, aceasta ar putea fi si o amenintare serioasa pentru organizatie, intrucat contravine intereselor elitelor postcoloniale consolidate si gruparilor regionale sau separatiste (kurzi, berberi, multi dintre palestinieni).

Inamicii si, prin urmare, tintele jihadului sunt: a) toate regimurile la guvernare din lumea musulmana ("apostatii"); b) cei care le manipuleaza, controleaza si sustin din exterior ("cruciatii" condusi de SUA, incluzand toate statele occidentale si Israelul); c) toti ceilalti necredinciosi care "oprimeaza" musulmani (India pentru Kashmir, Rusia pentru Cecenia, China pentru Turkestan) si d) pentru cei mai radicali jihadisti (takfirii), toti musulmanii care nu sustin activ cauza si, in special, siitii. In timp ce toti acestia sunt inamici, gradul de prioritate al fiecaruia depinde de circumstante, capacitati si oportunitate.