Cu Mahmoud, despre non-proliferare

După cum scriam într-un articol care nu a apărut, dar va apărea în paginile, cel mai probabil electronice, ale FP România, tocmai s-a terminat Conferinţa Tratatului de Neproliferare de la New York, acolo unde s-a discutat iar contradictoriu pe tema „big iranian nuclear kaboom, on Israel’s porch”. Conferinţa a debutat, aşa cum veţi afla din minunatul articol, pe care-l voi linkui aici când apare, cu un discurs fulminant al preşedintelui iranian, Mahmoud Ahmadinejad, care, spre deosebire de alte dăţi, a aplicat tactica „focu’ la ei” foarte convingător. Pe lângă pledoaria în favoarea dreptului inalienabil la energie ieftină, aducătoare de prosperitate, Ahmadinejad a atacat punerea în aplicare a NPT-ului şi organismului de control şi reglementare în domeniul energiei nucleare al Naţiunilor Unite, AIEA. Preşedintele iranian a venit şi cu o propunere în 11 puncte de modificare a respectivei instituţii, pe care, aţi ghicit, a făcut-o publică în cadrul discursului de pe 3 mai.

Între timp, conferinţa s-a şi încheiat, pe 28 mai exact, fără a se încheia cum şi-ar fi dorit causticul preşedinte iranian. Surpriza pregătită de Statele Unite, a fost un draft al unei Rezoluţii de condamnare a Iranului, pe care, cu siguranţă, s-a negociat puternic în spatele uşilor închise. Condamnare despre a cărei posibilitate am vorbit în martie.

Până acum, Iranul s-a bazat în jocul diplomatic pe două atuuri, care i-au permis să joace tare, eludând restricţiile Consiliului de Securitate: Rusia şi China, ambele având drept de veto. Totuşi, se pare că americanii şi, implicit, în umbră, Israelul au obţinut o victorie în lupta diplomatică de restrângere a opţiunilor iraniene. Rusia, după ce a jucat cartea americană în aprilie, la Summitul de la Washington referitor la securizarea deşeurilor nucleare, se pare că va merge iar pe mâna lui Obama, susţinând eventualele sancţiuni.

Ahmadinejad s-a repliat şi a atacat decizia rusă, condamnând-o furtunos. Preşedintele Iranului a spus că „ar fi fost mai înţelept ca partea rusă să reflecteze mai mult la propunerea americană”, retorică respinsă de diplomaţia rusă. De fapt, reprezentantul Rusiei a explicat, într-un limbaj diplomatic convingător, că Rusia „nu susţine nici poziţia americană, nici cea iraniană, ci propriile filosofii şi interese geopolitice”.
Pierzând un punct de sprijin, Iranul nu mai are decât o singură legătură puternică, care i-ar fi putut susţine cauza – China. China care are interese comerciale şi mai important, importă materie primă din Iran, fapt ce o face mai sensibilă la interesele Teheranului. Totuşi, in aceste momente şi Imperiul de Mijloc este într-un „diplomatic tightspot”. Două din statele problemă ale tablei geopolitice, Iranul şi Coreea de Nord, ambele susţinute de Beijing, sunt în mijlocul unor crize, ce ţin primele pagini ale ziarelor. Aşadar, chinezii susţin şi ei pachetul de măsuri agreat de ruşi şi de americani, singura grijă avută în vedere fiind ca restricţiile să nu afecteze relaţiile comerciale dintre cele două ţări.

Având în vedere creşterea presiunii asupra sa şi a textului rezoluţiei aflat în buzunarul american şi binecuvântat de China şi de Rusia, Teheranul pare că devine mai flexibil. Din ce în ce mai…

Sursa: www.athenian-legacy.com