Yemen: noua generaţie a luptătorilor lui Allah

Sunt foarte tineri, cei mai mulţi n-au împlinit 20 de ani, şi au crescut îndoctrinaţi de teoriile vehiculate pe site-urile islamiste. Cu un relief muntos accidentat, triburi gata să-şi negocieze pe bani sprijinul şi o putere centrală slabă, Yemenul a devenit refugiul ideal pentru Al-Qaida.

Nici tradiţia locală a „războiului sfânt" (militanţii yemeniţi au luptat şi în Afganistan împotriva sovieticilor, şi în Irak, împotriva americanilor) nu a fost neglijată de liderii Al-Qaida, când au ales Yemenul drept bază pentru repliere, recrutare şi pregătire.

Sursa: Adevarul.ro
De Cristina Oroveanu
Vineri 29 ian 2010

Islam Religia Păcii

Musulmanii se laudă cu religia lor Islamică spunând că este „Religia Păcii” dar dacă analizăm puțin așa zisa religie a păcii vom observa ca este defapt religia terorii și că este destul de similară cu religia iudaică a evreilor. La fel ca și evreii, musulmanii dacă ar putea, ar omorâ pe toată lumea. Deși evreii nu sunt prieteni cu arabii și se consideră dușmani de moarte în Orientul Mijlociu, ambii fac parte din aceeași rasă, Rasa Semită. În Europa însă, există totuși o alianță puternică între evrei și arabi, ambii luptând împotriva Creștinismului și a oamenilor cu ascendență europeană în general fie că sunt creștini, altă religie sau ateiști.


Urmează câteva citate șocante dar adevărate din Coran, cartea sfâtă a arabilor și a tuturor practicanților religiei Islamice.

Bukhari:V2B23N414 „Profetul este boala sa fatală, „Allah i-a blestemat pe Evrei și pe Creștini pentru că ei au făcut din mormintele profeților lor, locuri de rugăciune.”

Bukhari:V4B52N44 „Un om a venit la Apostolul lui Allah (Mohamed) și a spus, „Învață-mă să fac o faptă care să rezulte Jihadul în recompensă.” El a răspuns „Nu găsesc o astfel de faptă.”

Bukhari 49:857 „Cel care face pace între oameni prin a inventa informații bune sau prin a spune lucruri bune, nu este un mincinos.”

Bukhari 52:269 – „Profetul a spus, „războiul este înșelăciune.” Acest verset este scos din contextul în care oamenii lui Mohamed au omorât pe Usayr ibn Zarim împreună cu 30 de oameni ai săi deși promisese că îi va lăsa să treacă în siguranță.

Bukhari 52:271 – În acest verset scrie despre uciderea unui poet, Ka’b bin al-Ashraf la insistențele lui Mohamed. Bărbatul care s-a oferit voluntar pentru asasinare a folosit minciuna pentru a căpăta încrederea lui Ka’b, pretinzând că s-a întors împotriva lui Mahomed. Aceste minciuni au făcut victima să iasă din fortăreața sa, după care a fost măcelărit deși s-a luptat cu tărie pentru viața sa.

Bukhari (84:64-65) – „Ali confrmă că minciuna este permisă pentru a putea păcăli un inamic.”

Hadith 4:52:196 „Apostolul lui Allah a spus: “Mi s-a poruncit să mă lupt cu oamenii până vor soune, “Nimeni nu are dreptul de a fi venerat în afară de Allah”, iar cine spune – nimeni nu are dreptul de a fi venerat în afară de Allah – unei asemenea persoane îi voi salva eu viaţa şi averea după legea islamică, iar socotelile sale vor fi cu Allah, care îl va ierta sau pedepsi.”

Ishaq:250 „Transformarea bestială a avut loc când Allah i-a transformat pe evrei în maimuțe disprețuite.”

Koran 2:59 „Cei care nu se supun legii (Evreii) au schimbat și murdărit cuvântul care le-a fost spus într-un cuvânt distorsionat; iar noi vom trimite o pandemie din rai peste ei pentru faptele lor rele.”

Koran 2:64 „Dar voi (Evreilor) v-ati intors la cuvantul vostru și ați devenit ratați pierduți. Deci deveniți maimuțe, disprețuite și urâte. Am făcut un exemplu din voi.”

Koran 2:216 „Jihadul vă este dat vouă (musulmanilor), deși vă displace. Dar este posibil să vă displacă un lucru care este bun pentru voi și să vă placă un lucru care este rău pentru voi. Dar Allah știe, iar voi nu știți.”

Koran 2:225 – „Allah nu îți va cere socoteală dacă nu te ții de jurămintele tale, ci de intențiile din inima ta.”

Koran 3:28 „În acest verset musulmanilor li se ordonă să nu își facă prieteni din non-musulmani, decât dacă este nevoie pentru a se apăra.”

Koran 3:54 – „Și ei (infidelii) au complotat, și Allah a complotat (împotriva lor): iar Allah e cel mai bun în comploturi.”

Koran 4:55 „Suficient pentru Evreu este focul arzănd!”

Koran 5:17 „Adevărul este că ei sunt necredincioși și infideli care zic, „Mesia, fiul Mariei este un zeu.”

Koran 5:33 „Pedeapsa pentru cei care se opun lui Allah și mesagerului său este execuția sau crucificarea sau tăierea mâinilor și a picioarelor ale părților care se opun sau exilarea din țară.”

Koran 5:72 „Cu siguranță ei sunt infideli și blasfemiatori care zic: „Iisus este un zeu, Mesia, fiul Mariei.” Dar Mesia a spus doar: „O copiii Israelului! Să vă închinați lui Allah, zeul meu și al vostru.”

Koran 5:73 „Cu siguranță sunt necredincioși și blasfemiatori care zic: „Dumnezeu este unul din trei din Trinitate pentru ca nu există Ilah cu excepția Unuia, Allah. Dacă nu se dezic de această blasfemie, o mare suferință va cădea asupra lor drept pedeapsă – necredincioșii vor suferi o moarte dureroasă.”

Koran 8:12 „Capul acestora și vârfurile degetelor vor fi tăiate.”

Koran 8:39 „Deci luptă cu ei până nu mai există niciun Fitnah (non-musulman) și toți se supun doar lui Allah (în toată lumea).”

Koran 8:50 „Dacă poți vedea când îngerii iau sufletele necredincioșilor la moarte. Cum îi lovesc și în față și în spate și spun „Simte gustul pedepsei flăcărilor blestemate.”

Koran 9:29 „Luptă împotriva celor care nu cred până când se vor supune cu toții, punându-i să plătească taxă de protecție în supunere.”

Koran 9:3 „Allah și mesagerul său (Mohamde) nu au nicio obligație pentru idolatori…”

Koran 9:5 „Luptă și omoară necredincioșii oriunde îi găsești, i-ai captivi, hărțuiește-i, stai la până și folosește orice strategie de război.”

Koran 9:112 „Credincioșii luptă pentru cauza lui Allah – ei măcelăresc și sunt măcelăriți, omoară și sunt omorâți.”

Koran 16: 106 – „Sub anumite circumstante musulmanii pot minți.”

Koran 33:37 „O, profetule, îți aduci aminte când ai spus celui (Zayed, fiul adoptiv al profetului Mohamed) care atât tu cât și Allah l-a favorizat: „Ține-ți nevasta în căsnicie și teme-te de Allah”. Ai vrut să ascunzi în inima ta ce Allah a intenționat să reveleze – ți-a fost frică mai mult de oameni deși ar fi fost normal să-ți fie frică de Allah. Deci când Zayed a divorțat de nevasta sa, ți-am dat-o ție în căsătorie, pentru a nu rămâne niciun obstacol pentru credincioși să se căsătorească cu soțiile fiilor lor adoptivi dacă aceștia au divorțat de ele. Iar porunca lui Allah trebuie respectată.”

Koran 40:28 „Un bărbat este introdus ca un credincios, dar unul care trebuie să-și ascundă credința printre necredincioși.”

Koran 58:5 „Cei care nu cred în Allah și în mesagerii lui vor fi fărâmați în țărână, cum au fost și cei din-aintea lor: pentru că noi am trimis deja Semne Clare și Necredincioșii vor primi o pedeapsă umilitoare.”

Koran 66:2 „Allah deja a ordonat pentru tine ștergerea jurămintelor tale.”

Koran 69:30-37 „Înlănțuiește-i și arată-le focul iadului.”

Koran 74:31 „Noi am pus 19 îngeri să fie șefii Focurilor Iadului. Am făcut o baricadă pentru cei care nu cred și am rezolvat numărul lor pentru o judecată pentru necredincioși ca Oamenii Cărții să sosească cu siguranță, și niciun dubiu să nu rămână pentru Oamenii Cărții, cei în inima cărora este o otravă.”

Muslim: C9B1N33 „Profetul a spus: „Mi s-a comandat să lupt împotriva oamenilor până declară toți că nu există alt zeu în afară de Allah, că Mohamed este mesagerul lui Allah, și stabilesc rugăciunede culcare la pământ și plătesc Zakat. Dacă o fac, sângele și proprietatea lor sunt protejate.”

Sahih al-Bukhari Vol 4 p55 „Pardisul stă la umbra săbiilor.”

Sahih Al-Bukhari 9:57 „Ucide pe oricine iși schimba religia islamică.”

Sura 2:273 „Musulmanii sunt incurajați să recurgă la ocupația “sfântă”, lupâtand pentru cauza lui Allah.”

Surah 3:19„Singura religie adevărată în fața lui Dumnezeu este Islamul.”

Surah 4:96 „Allah va oferi o recompensă foarte generoasă celor care vor lupta pentru el.”

Surah 5:34 „Oricine luptă împotriva lui Allah sau renunță la islam în favoarea altei religii “trebuie să fie ucis, crucificat, sau trebuie să-i fie tăiate picioarele și mâinile.”

Surah 8:12 „În privința infidelilor (necredincioșilor), aceștia sunt „dușmanii înrăiți” ai musulmanilor (Surah 4:101). Musulmanii trebuie „să-i oprească, să-i aștepte în ambuscadă și să-i asedieze pretutindeni” (Surah 9:5). Ei trebuie „prinși și uciși oriunde vor fi găsiți, ucideți-ii oriunde îi veți găsi, căutați fără încetare dușmanul islamului” (Surah 4:90). „Luptați-vă cu ei până când islamul va câstiga supremația” (Surah 2:193). „Tăiați-le capul și vârfurile degetelor.”

Surah 8:69 Un musulman trebuie „să se bucure de bunurile” obținute prin război.

Surah 9:39 „Dacă un musulman nu merge la război, Allah îl va ucide.” Surah 9:81 „Acestuia îi va fi spus, “focul razboiului este cumplit, dar și mai cumplit este focul iadului.”

Surah 48:29 „Mohamed este Trimisul lui Allah. Iar aceia care stau alături de el sunt aspri față de necredincioși și sunt îndurători între ei.”

Tabari IX: 25 Mohamed: „Pentru Allah nu am venit să lupt pentru nimic. Am vrut o victorie peste Ta’if pentru a putea obține o sclavă de la ei ca să o las gravidă.”

Tabari IX:86 „Nu-i seduce pe evrei sau pe creștini pentru că ei sunt obligați să plătească taxa de protecție jizyah.”

Pentru cei care nu cred și vor să se convingă pot găsi versetele aici, Coranul în Limba Română.

Ce crede un musulman

1. Allah - Dumnezeu (Allah inseamna Dumnezeu in limba araba, la fel cum exista cuvintele Dumnezeu, God, Dieu, Dios, Elohim etc. si este Creatorul cerurilor, pamantului, oamenilor, Cel care trimite revelatii, Domnul nostru si Cel Caruia credinciosii se roaga) Preainaltul, si in faptul ca nu are soata, fii sau fiice, nimic nu este asemenea cu Allah, Este Unic in timp ce toate celelalte lucruri create sunt perechi; Allah este forta care este in spatele creatiei si care guverneaza lumea; legile naturii sunt legile Lui Allah nimic nu-i este necunoscut, nu cade o frunza fara ca Allah sa stie.

2. Ingeri lui Dumnezeu/Allah - fiinte fara sex, create din lumina, care nu se revolta impotriva vointei Lui Dumnezeu si Ii sunt cu desavarsire supusi; printre ingeri sunt si Gavriil, Mihai, Ingerul care va sufla in trambita la sfarsitul acestei lumi, ingerul care ia vietile oamenilor, ingerii care pazesc Raiul si Iadul, ingerii care ii insotesc pe oameni pe pamant etc. In Islam diavolii nu sunt dintre ingeri ci dintre Djini, fiinte create din foc, unii dintre ei sunt credinciosi, unii necredinciosi, satana sau diavolul fiind dintre acestia din urma.

3. Toti Profetii lui Dumnezeu. In Quran sunt mentionati 24 de profeti: Adam, Avraam, Moise, Noe, Iisus si Muhammad fiind dintre ei, pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra tuturor profetilor. Este mentionat in Hadisuri sau Sunnah (traditia profetului Muhammad) ca Allah a trimis profeti tuturor natiilor in toate epocile, si ca au fost in numar de 124.000 sau 144.000 Dumnezeu stie mai bine.

4. Toate Scripturile trimise de Dumnezeu, sunt mentionate in Quran: Tora trimisa profetului Moise, Evanghelia trimisa profetului Iisus, Psalmii trimisi lui David si Qur-an-ul ultima revelatie trimisa lui Muhammad.
Mentionam si Suhuf sau foile trimise lui Avraam.

5. Ziua Judecatii in care Dumnezeu va reinvia pe oamenii si ii va judeca potrivit credintei si faptelor lor si ii va rasplati potrivit acestora cu Raiul - pentru credinciosi- iar cu Iadul - pentru necredinciosi.

6. Destin - al qadar tot ce se intampla se intampla cu voia lui Allah viata si moartea noastra sunt hotarate de Dumnezeu.

In sha 'Allah / InshAllah

(lit. "Dacă este (cu) voia lui Dumnezeu")

În felul ei, această formulă este unul din semnele adeziunii şi supunerii musulmanilor în faţa Dumnezeului Atotputernic.
Nu i se cunoaşte originea; deranjat de întrebările pe care evreii i le puneau referitor la Cei şapte Adormiţi, Mohamed ar fi promis să dea un răspuns în ziua următoare, fără a se prevala de voinţa divină (iradat Allah). Atunci, el a avut revelaţia versetului în care este oarecumva dojenit de Creatorul său: "Nu spune niciodată despre un lucru: "Îl voi face mâine", fără să adaugi: "De-o vrea Dumnezeu!"" (XVIII, 23-24) De atunci încolo nicio promisiune nu este făcută fără această formulă, insha'Allah, formulă de rezervă sau de condiţionare (istihnâ).
Totuşi, în Coran se folosesc şi alte formule apropiate. Voinţa virtuală a lui Dumnezeu este exprimată prin particularitatea law, echivalentă cu "dacă" (dacă Dumnezeu vrea...); toleranţa unui lucru este posibilă până în momentul în care Dumnezeu reacţionează. Ea este exprimată prin formula "illâ ma" (în măsura în care Dumnezeu vrea...).

FUNDAMENTALISMUL ISLAMIC

FUNDAMENTALISMUL ISLAMIC ARGUMENTAT PE BAZA CORANULUI

Mohammed însuşi este pomenit a fi „un mare luptător şi un comandant militar dibaci”[1], lucru care evident nu se poate afirma despre Iisus sau despre Buddha. Coranul este plin de versete care incită la luptă, chiar dacă lupta la care se referea atunci Mohammed era cea împotriva quraishiţilor. Să amintim câteva dintre aceste versete, lucru care ne va elucida enigma de ce sunt atât de uşor de fanatizat musulmanii în raport cu celelalte religii contemporane.
-„Luptaţi-vă pentru calea lui Dumnezeu împotriva celor ce voiesc să se lupte cu voi (…). Omorâţi-i oriunde îi găsiţi şi goniţi-i de acolo, de unde v-au gonit pe voi, căci ispita este mai rea decât omorul, însă nu luptaţi împotriva lor lângă templul sfânt, doar dacă se luptă ei acolo împotriva voastră; omorâţi-i, căci aceasta este răsplata celor necredincioşi”(Sura 2, 186 – 187). Evident aici este vorba de lupta pe care o duceau medinezii împotriva armatei trimise de către cei din Mekka. În acest context, Mohammed îşi „orientează” viziunile lui spre antrenarea luptătorilor pentru cauza islamului. Evident în acest caz toate revelaţiile primite din cer prin arhanghelul Djabrail sunt incitatoare la luptă şi nu orice fel de luptă, ci una de exterminare totală: „omorâţi-i oriunde îi găsiţi”. Deci ideea de clemenţă este aproape exclusă. „Ispita este mai rea decât omorul”, adică nu este important câte vieţi dispar, ci doar dacă flamura islamului se impune în lume. Iar afirmaţia „omorâţi-i căci aceasta este răsplata pentru cei necredincioşi” a fost argumentată de multe ori în istoria islamului.
-„Cine vă atacă pe voi, atunci atacaţi-l şi voi pe el, întocmai cum v-a atacat pe voi” (Sura 2, 190), este o lege a talionului în limbaj islamic. Cu alte cuvinte nimic nu trebuie să rămână fără răsplată în lumea musulmană. Departe de ei ideea „dacă te loveşte cineva peste obrazul drept, întoarce-l şi pe celălalt” (Matei 5, 39). Ar fi un semn al slăbiciunii religiei lui Mohammed şi nu al smereniei, despre care vorbeşte Hristos.
-Expresia „războiul vă este orânduit…” (Sura 2, 212) pare un testament al Profetului faţă de o nouă religie şi un nou imperiu, care se va clădi pe râuri de sânge, care vor umezi pământul din India până în Spania şi din Rusia până în Sudul Africii.
-„Poate că urâţi tocmai ceea ce este bun pentru voi, poate că iubiţi tocmai ceea ce este rău pentru voi… . Războiul este greu, însă a te abate de la calea lui Dumnezeu şi a te lepăda de El şi de templul său cel sfânt şi a alunga poporul său de acolo este păcatul cel mai mare înaintea Domnului. Ispita este mai grea decât omorul. (…) Cei ce cred şi purced la luptă pentru drumul lui Dumnezeu, aceia să nădăjduiască în mila lui Dumnezeu” (Sura 2, 213-215).
Aceste versete vin tocmai ca o confirmare a celor care ar încerca să-şi justifice de ce sunt necesare aceste războaie, care, oricum ar fi ele argumentate, aduc suferinţă. Aici apare ideea de determinism divin, deoarece în ochii lui Allah omul este un neputincios, care nu cunoaşte care ar fi calea cea bună, ce duce spre Allah[2]. Ori aici intervine jocul de-a „voinţa lui Allah”, care îi face pe mulţi lideri religioşi musulmani să argumenteze acţiunile lor militare prin expresia „aceasta este voia lui Allah”, la care poporul, simplu în judecata lui, consfinţeşte cele spuse prin strigătul de luptă „Allahu Akhbar”. De asemenea, expresia „ispita este mai grea decât omorul” este un leit motiv, care este întâlnit foarte des în cartea Coranului, tocmai pentru a elimina orice contestare a ideilor para-logice, care pot fi întâlnite în cartea sacră[3].
Îndemnuri la luptă poruncite de Allah sunt destul de multe. „Luptaţi-vă pentru drumul lui Dumnezeu şi să ştiţi că Dumnezeu aude şi vede” (Sura II, 245), cu alte cuvinte cel care nu se luptă pentru calea lui Allah, acesta poate cădea sub greaua pedeapsă a Lui, căci „Allah pedepseşte groaznic” (Sura III, 9).
De asemenea, ca un testament al musulmanului poate fi considerat şi versetul 97 din Sura III : „nu muriţi decât fiind musulmani”, deoarece pentru cei care nu sunt aşa, nu există altă variantă decât iadul („spune celor necredincioşi: veţi fi biruiţi şi veţi fi adunaţi în iad”, Sura III, 10).
Extremismul islamic poate fi de asemenea argumentat pe un alt verset coranic, care spune: „nu încheiaţi prietenie cu cei ce nu-s de-ai voştri” (Sura III, 114), evident acest loc dând şansa comentariului de a putea exclude orice ne-musulman din cercul prietenilor[4].
Fanatizarea, care duce până la moarte deliberată pentru cauza islamului, se poate argumenta pe versetele următoare: „dacă veţi fi omorâţi pentru drumul lui Dumnezeu sau veţi muri, este iertarea lui Dumnezeu şi îndurarea lui mai bună decât toate averile pe care le-aţi adunat. Căci dacă veţi muri sau veţi fi omorâţi, vă veţi aduna la Dumnezeu (Sura III, 151-152). Cu alte cuvinte, toţi cei morţi pentru cauza Coranului vor avea bucuria fericirii paradisiace[5]. Deci moartea pentru Allah înseamnă automat intrarea în rai. Iar raiul este descris astfel: „cei cuvioşi vor primi de la Domnul lor o grădină pătrunsă de râuri pe dedesupt; în veci vor fi acolo; şi muieri curate (n.n. adică fecioare spre desfătare) şi harul lui Dumnezeu, căci Allah priveşte la servii săi” (Sura III, 13, IV, 60, VII 40-41). Tema recompensei pentru cei care mor pentru calea lui Allah o găsim şi în alte versete coranice, tocmai pentru a sublinia ideea de jertfă pentru cauza islamului[6].
Ideea de jertfă a vieţii pentru Allah este un gest, pe care îl datorează orice musulman. „Să se lupte deci în drumul lui Dumnezeu numai aceia care dau în schimb viaţa lumii de acum pentru lumea de apoi. Iar cel ce se luptă pe drumul lui Dumnezeu, fie că este omorât, fie că biruieşte, lui îi dăm la sfârşit răsplată mare” (Sura IV, 76). Chemarea la luptă (jihad) transformă lumea în două: lumea lui Allah şi lumea lui Satan. „Luptaţi împotriva prietenilor lui Satan, căci vicleşugul lui Satan este slab” (Sura IV, 78).
Orice încercare de redobândire a identităţii popoarelor supuse de către adepţii islamului, trebuie să fie înăbuşită încă din faşă. „De câte ori se vor răscula din nou, să fie zdrobiţi întru aceasta. Dacă însă nu se depărtează de la voi şi nu vă îmbie cu pace şi ridică mâinile împotriva voastră, prindeţi-i şi omorâţi-i, oriunde îi găsiţi” (Sura IV,93). Pedepsele celor care nu recunosc autoritatea islamului pot fi foarte aspre, lucru de care contemporaneitatea nu este străină, deoarece se cunosc execuţiile în public, pe stadioane, a celor care nu acceptă islamul în forma lui rigidă sau arderea femeilor pe faţă cu acid, dacă nu poartă burqa (vălul pe faţă)[7], etc.
Dacă la început, pentru motivul luptei de a-i racola împotriva tribului qurraişiţilor, evreii sau creştini au fost respectaţi, la scurt timp orice apropiere de ei este condamnată de cartea Coranului: „voi cei ce credeţi, nu lăsaţi pe creştini să vă fie prieteni, ci numai laolaltă. Cine dintre voi însă şi-i alege ca prieteni, este ca unul dintre ei iar Dumnezeu nu ocârmuieşte un popor nelegiuit” (Sura V, 56). Deci chiar dacă este recunoscută inspiraţia Sfintei Scripturi totuşi faptic, musulmanii trebuie să evite orice legătură cu creştinii sau cu evreii[8[.
Mai mult decât atât, toţi cei care nu acceptă inspiraţia Coranului, sunt consideraţi mai rău decât animalele. „Mai răi decât vitele sunt la Allah cei surzi şi muţi, care nu voiesc să înţeleagă” (Sura VIII, 22), deoarece „cei care nu cred se vor aduna în iad” (Sura VIII, 37).
Jihadul, aşa cum este conceput de către fundamentaliştii islamici, înseamnă de fapt o străduinţă de universalitate a islamului, deşi la origini el însemna luptă cu păcatul. Deformarea sensului real al jihadului recunoaşte pretenţia de absolutism a acestei religii. „Luptaţi împotriva lor, zice Profetul, până nu mai este răscoală şi până va fi la toţi credinţa în Allah” (Sura VIII, 40). De aceea, misiunea Profetului este de „a-i aţâţa pe cei credincioşi la luptă” (Sura VIII, 66), deoarece necesitatea de a „misionariza” lumea implică prinderea şi convertirea captivilor[9]. Termenul de „a măcelări pe pământ” este o justificare a crimelor sângeroase, deoarece profetismul arab implică şi ideea de crimă, pentru că numai aşa ultimul profet a reuşit să elimine orice contestatar din cadrul lumii arabe şi să instituie, prin califii săi „bine ghidaţi” sharia, care astăzi reprezintă punctul de reîntoarcere a lumii islamiste.
Evident sunt foarte multe alte versete coranice, care vorbesc fiecare despre necesitatea de a lupta împotriva creştinismului şi a altor religii conlocuitoare, care nu au altă vină decât aceea de a fi contemporane cu islamismul.
Am dorit să prezint prin aceste citate din cartea Coranului cât de uşor pot fi fanatizaţi adepţii islamismului, chiar dacă versetele pot fi interpretate şi altfel. Evident că formaţiunile para-militare de tip terorist au reuşit să reunească în jurul lor o serie de adepţi, nemulţumiţi de împărţirea nedreaptă a lumii în „săraci” şi „bogaţi” sau de invazia unei civilizaţii, care nu se potriveşte cu spiritul musulmanului.
Ca o concluzie la cele analizate, putem spune că islamismul s-a dorit o reformare a gândirilor religioase, fiind una dintre cele mai raţionaliste religii, dar a eşuat în această eliminare a unui Dumnezeu-Iubire şi Dumnezeu-Jertfă, ceea ce a dus la formarea unei ideologii religioase, în care relaţia cu Divinul este doar una de supunere oarbă. Religia aceasta poate deveni foarte uşor una fundamentalistă, de vreme ce războiul poate fi atât de uşor de dedus din cartea Coranului.

[1] apud. Samuel P. Hungtington, Ciocnirea civilizaţiilor şi refacerea ordinii mondiale, trad. Radu Carp, Editura Antet, Filipeşţtii de Târg, jud. Prahova. p. 393, n. 35.
[2] „Allah dă înţelepciune cui voieşte” (Sura 2, 272) explică de fapt determinismul divin absolut. Sunt multe alte versete care argumentează determinismul islamic: Sura II, 5-9, 14, 99, 208; III, 4, 25; V, 118; VI, 83, 123-125, etc.
[3] În contextul inovaţiilor coranice, care ţin mai puţin de „revelaţia” îngerului Gavriil, cât de informarea proastă a Profetului asupra Bibliei, putem aminti alte multe texte: Sura V, 19, 50, 76-79, 85, 109-117; VI, 84-86; VII, 134-140. Sau apar în Coran teme care contravin bunului simţ al raportului intra-conjugal, cum ar fi legarea femeilor rele de gură în cămară şi baterea lor cu biciul (Sura IV 38).
[4] Există şi astăzi practica, chiar în ţările care se consideră europenizate, cum ar fi Turcia, ca tatăl să-şi ucidă fiica în cazul în care aceasta s-ar căsători cu un creştin, deoarece se consideră că aceasta, îmbrăţişând religia soţului, este de fapt moartă pentru credinţa lui Allah.
[5] „Să nu crezi că-s morţi cei ce fură omorâţi pe drumul lui Dumnezeu, ci că sunt vii la Domnul lor, unde sunt bine îngrijiţi (…). Ei se bucură de ceea ce le-a dat Domnul lor ca binefacere, şi se veselesc asupra celor care încă nu au ajuns la ei însă le vor urma (Sura III, 163-164).
[6] „Să nu crezi că sunt morţi cei ce au fost omorâţi pe drumul lui Dumnezeu, ci sunt vii la Domnul lor, unde sunt bine grijiţi. Ei se bucură de ceea ce le-a dat Domnul lor ca binefacere…” (Sura III, 163-165).
[7] „Partea celor ce se împotrivesc lui Dumnezeu şi trimisului său şi caută să facă stricăciune pe pământ va fi că ei vor fi omorâţi sau vor fi răstigniţi sau li se vor tăia mâinile şi picioarele cruciş sau vor fi alungaţi din ţară” (Sura V, 37).
[8] „O, voi, cei ce credeţi, nu primiţi ca prieteni pe cei ce îşi bat joc şi râd de credinţa voastră, dintre cei care au primit scriptura dinaintea voastră şi nici pe cei necredincioşi” (Sura V, 62).
[9] „Nu s-a întâmplat ca un profet să aibă captivi până ce nu a măcelărit pe pământ” (Sura VIII; 68).