Sursa: Ziarul de Mureş
Perspectivă de coşmar la Casa AlbăStatele Unite sunt pe cale să eşueze în misiunea lor de a crea un stat laic, pro-occidental în Irak. Nemulţumirea tot mai mare a populaţiei faţă de ocupanţii americani şi recrudescenţa sentimentelor religioase îndreaptă ţara spre un regim de tip islamic, asemănător celui existent în Iran. Capetele lucide din interiorul administraţiei Bush recunosc că există şanse minime de a evita instaurarea legii islamice pe teritoriul irakian.
"Dacă ar fi meditat mai serios la o asemenea perspectivă, administraţia Bush şi-ar fi schimbat poate planul de invadare a Irakului". Aceste cuvinte nu aparţin unui cleric musulman, ci lui Noah Feldman, profesor de Drept la Universitatea din New York. Feldman, un expert de frunte în legea islamică, a lucrat până în vară în funcţia de consilier al actualului administrator al Irakului. În prezent, juristul evreu de 32 de ani este consilier pe lângă Casa Albă al Autorităţii Provizorii americane şi al Consiliului Guvernamental din Irak. Feldman a avertizat recent că liderii irakieni pregătesc un proiect de constituţie care prevede un rol oficial pentru islam: "Este foarte posibil ca produsul constituţional final să nemulţumească mulţi membri ai guvernului american. Nu va arăta deloc aşa cum şi-au imaginat ei. Orice guvern ales în mod democratic este puţin probabil să fie laic. Şi, cinstit vorbind, puţin probabil să fie pro-american."
Opiniile pesimiste ale lui Feldman i-au iritat pe oficialii Pentagonului, care l-au trimis pe acesta la Bagdad tocmai din cauza cunoştinţelor sale vaste privind legea islamică. Juristul evreu a fost acuzat că este "moale" în privinţa islamului. Cu toate acestea, Feldman pledează pentru demararea tratativelor cu democraţii islamişti. El susţine că partidele islamiste se vor ridica oricum, şi că vor deveni şi mai periculoase dacă vor fi scoase în ilegalitate de autorităţile seculare.
Această perspectivă a trezit îngrijorare şi opoziţie la Casa Albă şi Pentagon. Înainte de declanşarea războiului, durii din administraţia Bush considerau că înlăturarea regimului lui Saddam Hussein va fi primul pas spre remodelarea Orientului Mijlociu. În viziunea lor, Irakul ar fi urmat să se transforme într-un stat democratic, laic, capitalist, un adevărat far călăuzitor pentru vecini săi, sub conducerea unor lideri precum Ahmad Chalabi, de orientare seculară. Proiectul administraţiei Bush mai stabilea transformarea Irakului într-o federaţie formată din 18 provincii, care să împiedice diversele grupuri etnice şi religioase să ameninţe stabilitatea unei regiuni şi aşa foarte frământate.
Pericolul şiit
Realitatea din teren este însă cu totul alta. Cea mai mare ameninţare pentru planurile americane vine din partea musulmanilor şiiţi, care reprezintă peste 60 la sută din populaţia de 24 de milioane de locuitori a Irakului. Sub regimul lui Saddam Hussein, membru al comunităţii sunite, care formează aproximativ 30 la sută din populaţia ţării, şiiţii au fost oprimaţi cu brutalitate. Imediat după căderea fostului lider irakian, clericii şiiţi s-au arătat extrem de activi, preluând controlul asupra mai multor oraşe din sudul ţării. Ei au anunţat că nu sunt dispuşi să tolereze o prezenţă americană prelungită pe teritoriul irakian: "Pentru început, opoziţia noastră faţă de ocupaţia străină va fi exprimată prin mijloace paşnice. Apoi, dacă vom constata că acest fel de opoziţie nu duce la nici un rezultat, vom decide ce avem de făcut în continuare". La Washington, acest avertisment este luat tot mai mult în serios, deoarece, din experienţele anterioare, americanii au învăţat că martiriul face parte integrantă din cultura şiită. În anii '80, militanţii şiiţi au recurs la atentate sinucigaşe împotriva puşcaşilor marini şi a Ambasadei SUA din Beirut, pentru a-i scoate afară pe americani din Liban. Şi mai îngrijorătoare este legătura dintre şiiţii irakieni şi cei iranieni. Înaintea declanşării războiului, americanii considerau că şiiţii din Irak sunt mai laici decat cei din Iran. Acestă diferenţă era considerată de Washington un argument puternic pentru evitarea instaurării pe teritoriul irakian a unei teocraţii de tip iranian. În realitate însă, Consiliul Suprem al Revoluţiei islamice din Irak, principala grupare a şiiţilor irakieni, este patronat de guvernul de la Teheran. Implicaţiile acestui fapt sunt clare. Cum SUA a declarat în repetate rânduri că nu va tolera ca o teocraţie şiită să deturneze planurile americane de instaurare a democraţiei în Irak, singura necunoscută a mai rămas aceasta: când vor izbucni confruntările dintre fanaticii şiiţi şi soldaţii americani?
Denumirea de şiiţi provine din prescurtarea termenului Shiat Ali, care înseamnă "Partizanii lui Ali". Ali este figura centrală aflată la originea sciziunii islamului în şiiţi şi suniţi, petrecută în deceniile care au urmat morţii lui Mahomed, în 632. Suniţii îl consideră pe Ali, fratele lui Mahomed, al patrulea şi ultimul din califii "corect călăuziţi" care i-au succedat lui Mahomed. Şiiţii consideră că Ali ar fi trebuit să fie primul calif şi că la conducerea musulmanilor trebuie să fie numai descendenţii direcţi ai lui Mahomed.
Suniţii nu au un cler oficial, ci doar învăţaţi şi jurişti, ale căror păreri nu sunt obligatorii. În schimb, şiiţii sunt conduşi de imami, lideri spirituali care interpretează legea şi tradiţia. Caracteristica teologiei şiite este glorificarea suferinţei şi martiriului şi aplicarea strictă a legilor Coranului în viaţa publică. Suniţii şi şiiţii sunt de acord asupra învăţăturilor fundamentale ale islamului - Cei Cinci Stâlpi - şi se recunosc unii pe alţii drept musulmani. Singura ţară musulmană în care şiiţii sunt la putere este Iranul.
Sub Saddam Hussein, femeile care lucrau in parlament luau concediu de maternitate un an, acum acesta s-a redus la şase luni. Conform Legii aflate în vigoare din 14 iulie 1958, atunci când cetăţenii irakieni au răsturnat monarhia britanică instalată, femeile irakiene aveau cele mai multe din drepturile pe care el aveau şi femeile din Occident.
Acum, prin articolul 2 din Constituţie: "Islamul este religie oficială de stat şi este o sursă a legislaţiei." Sub-capitolul A spune: "Nicio lege nu poate fi aprobată dacă contrazice normele de necontestat ale Islamului." În conformitate cu acest articol, interpretarea drepturilor femeii este lăsată liderilor religioşi - mulţi sub influenţe iraniene.
"Ocupaţia SUA a decis să acorde drepturi femeii," a spus Yanar Mohammed, care conduce o campanie pentru drepturile femeilor în Irak. "Grupurile islamice au ocupat insa sudul Irakului, şi sunt pe deplin la putere acolo, folosindu-se de sprijinul financiar al Iranului în recrutarea de trupe şi de aliaţi. Sprijinul financiar şi politic din Iran este motivul pentru care irakienii din partea de sud acceptă acest lucru, şi nu pentru că poporul irakian ar dori legile islamice".
Cu noile legi au venit şi noile fărădelegi. Nora Hamaid, în vârstă de 30 de ani, absolventă a Universităţii din Bagdad, şi-a încheiat practic cariera la care visa. "Am terminat studiile înainte ca invadatorii să fi sosit, pentru că aici era un loc sigur şi puteam merge la universitate în mod liber", spune Hamaid către IPS. Acum, mai spune ea, nu se poate deplasa nicăieri în jur, liber, şi se teme pentru copiii săi în fiecare zi. "Vreau să spun că în fiecare zi, din momentul în care se îndepărtează şi până când se întorc de la şcoală, mă tem de răpirea lor". Maha Sabria, profesor de ştiinţe politice la Universitatea Al-Nahrain din Bagdad, a declarat pentru IPS: "femeile poartă o sarcină dublă sub această ocupaţie, şi am pierdut o mulţime de libertăţi din cauza asta. În mod frecvent bărbaţii sunt acum în detenţie, aşa că femeile poartă povara întregii familii. "Iar femeile, spune ea, sunt acum sub presiunea căsătoriei inca de tinere, în speranţa că în familie soţul va reuşi să aducă o oarecare siguranţa.
Aici, 25% este cota de reprezentare a femeilor în Parlament, dar mai spune Sabria, "aceste femei de pe listele de partid stau în picioare în apărarea partidului în parlament şi nu pentru drepturile femeilor." Pentru femeile din Irak, invazia inca nu s-a terminat.
Dupa un articol de Abdu Rahman şi Dahr Jamail (TerraViva - Beijing+15 IPS)
Sursa: www.LacasuriOrtodoxe.ro
Corpul unui creştin a fost descoperit miercuri dimineaţa într-o zonă din sud a Mosulului, în nordul Irakului, reprezentând cea de-a 4-a victimă a crimelor îndreptate împotriva membrilor acestei comunităţi, începând din această duminică (14 februarie 2010), a raportat poliţia.
"O unitate a poliţiei a descoperit cadavrul lui George Wissam, în vârstă de 20 de ani, pe o stradă din Wadi Al-Ain, un cartier la sud de acest oraş situat la 350 km nord de Bagdad, a spus un ofiţer de poliţie sub condiţia anonimatului.Al 4-lea crestin ucis in Irak, in ultimele 4 zile
Tînărul "dispăruse dis-de-dimineaţă, în timp ce călătorea înspre Mosul Al-Jadida (vestul oraşului), la o şcoală de formare a cadrelor didactice. Trupul său era perforat de ai multe glonaţe", a mai spus el.
Acesta este cel de-al 4-lea creştin ucis, de duminică şi până astăzi, în rândul acestei comunităţi din oraş, veche de 2.000 de ani, cu mult înainte de cucerirea musulmană.
Marţi, în cartierul Al-Arabi, situat în nordul Mosul, un străin a deschis focul dintr-o maşină, asupra a doi studenţi creştini, a mai spus poliţia către AFP, citata de La Croix. Unul dintre ei a fost ucis, iar celălalt grav rănit.
Luni, la Sahaba, un cartier vestic al oraşului, persoane neidentificate au tras asupra magazinului de zarzavaturi al unui creştin, ucigându-l, potrivit poliţiei (vezi MONITOR Lacasuri Ortodoxe 5/2010).
Duminică, un negustor de kebbé, a fost şi el împuşcat în afara casei sale, în Mosulul de Est (vezi MONITOR Lacasuri Ortodoxe 5/2010).
Aceste crime au exasperat comunitatea creştină din Mosul, care a denunţat lipsa de acţiune a serviciilor de securitate, criminalii reuşind să scape de fiecare dată.
© Alex_Daniel Rotariu - publicat in MONITOR Lacasuri Ortodoxe 5 /2010
www.LacasuriOrtodoxe.ro
Republica Iran (Al-Jumhuriya Al-‘Iraqiya Ad Dimuqratya Ash-Sha’Abiya) este situata in sud-vestul Asiei, intre 29°06´-37º22´ latitudine nordica si 30º48´-48°34´ longitudine estica. Limitele sale sunt Turcia, Iranul, Golful Persic, Kuweit, Arabia Saudita, Iordania si Siria.
Suprafata Iraqului este de 434 000 km² si o populatie de 21 035 000 locuitori (in 1996). Densitatea medie este de 48 loc/km². Majoritatea populatiei sunt arabii (75%) urmati apoi de kurzi (18%) si de turci, iranieni si europeni. 3/4 din populatia tarii se concentreaza in Campia Tigru-Eufrat(Mesopotamia). Un numar neprecizat de beduini nomazi traiesc in munti si in zona desertica din vestul si sud-vestul Eufratului. Islamismul are ponderea cea mai ridicata (95%) ; se mai intalneste si catolicismul.
Situat in partea centrala a tarii, pe ambele maluri ale fluviului Tigru, Bagdadul (Baghdad) este capitala statului iranian fiind fondat in 762 de califul Al Mansur (sub numele de Madinat-al-Samal). Capitala a Califatului Abasid, el devine pentru 3 secole centrul cultural si economic al lumii arabe. Este distrus de mongoli in 1258 si 1401,dupa care cunoaste incepand cu secolul XVII o lenta dezvoltare. In 1921 devine capitala regatului, iar in 1932 a statului iraqian independent, cunoscand o rapida inflorire economica. Este primul centru industrial al tarii si un renumit centru artizanal al Orientului Apropiat ; activ centru comercial si financiar, insemnat nod rutier si port fluvial. Obiectivele turistice ale capitalei sunt : Palatul califilor abasizi, Minaretul Sukel-Ghazed si Monumentul soldatului necunoscut. Principalele orase ale Iraqului sunt Mosul, Basra, Kirkuk si Hilla.
Limba oficiala este araba. In provinciile locuite de populatia kurda, limba kurda este din 1972 egala in drepturi cu araba. Apartine limbilor indo-europene din ramura indo-iraniana si foloseste o scriere araba, latina si chirilica. Este impartita din punct de vedere administrativ in 18 governorate numite “mohafaza”. Sarbatoarea nationala este aniversata data de 17 iulie (preluarea puterii politice ce catre Partidul Socialist Arab Baas). Moneda nationala este dinarul, avand ca subdiviziune filsul.
Teritoriul de astazi al Iraqului este cunoscut inca din Antichitate sub numele de Mesopotamia ; el a fost leaganul unor stralucite civilizatii precum cea sumeriana, akadiana, asiriana, babiloniana. In 539 i.e.n. este cucerut de Persia ahemenida, in 331 i.e.n. de Alexandru cel Mare, fiind apoi stapanit de Regatul Seleucid (sec. IV-III i.e.n), de statul partilor (sec.II i.e.n.-III-e.n.) si sasanizilor (sec.III-VII e.n.). In 635-637 este cucerit de arabi care dau tarii denumirea actuala si isi impun o noua religie(islamul) si o noua limba (araba). Odata cu fondarea Bagdadului (762), Iraqul devine centrul Califatului Arab al abasizilor. Cucerit in secolul XI de turcii seldjucizi, de mongoli in 1258 si 1394, de turkmeni la inceputul secolului XV, de persani in 1499, Iraqul devine intre 1534-1918 a provincie a Imperiului Otoman. Dupa ocuparea Iraqului de trupe engleze in timpul primului razboi mondial (1917-1918), Liga Natiunilor acorda in 1920 Marii Britanii mandat de administrare asupra acestui teritoriu. In 1921 Iraqul devine regat si este admis in Liga Natiunilor. Participa in 1948-1949 la razboiul impotriva statului Israel. Mentinerea unor pozitii puternice ale imperialismului britanic in viata economica si politica a statului, politica antidemocratica a monarhilor declanseaza numeroase revolte populare. La 14 iulie 1958, in urma loviturii de stat conduse de Abdal Karim Kassem, monarhia este abolita iar Iraqul se proclama republica. La inceputul anilor ’90 are loc razboiul din Golf ca urmare a invadarii Kuweitului de catre Iraq, acest gest a atras un iminent razboi din partea americanilor si a aliatilor ei impotriva lui.
Iraqul este o republica prezidentiala, potrivit Constitutiei din 16 iulie 1970, amendat ultima oara la 4 septembrie 1977. Presedintele este ales prin vot indirect de Consiliul Comandamentului Revolutiei. Seful statului si a guvernului iraqian de astazi este Saddam Husayn (ales ca sef al statului din 1979).
Relieful se distinge prin 4 regiuni naturale. Campia Tigru-Eufrat ocupa o vasta zona depresionara drenata de Eufrat (2 800 km) si Tigru (1 850 km) care se unesc si formeaza fluviul Shatt al’Arab ce se varsa in Golful Persic; aceasta campie (vechea Mesopotamie) are un aspect monoton, cu brate parasite, canale si intinse zone mlastinoase. Campiile desertice din vest sunt traversate de vai seci (Wadi Hauran, Wadi Tubal, Sha’ib Hisb) si sunt salasul beduinilor si a camilelor. In Piemontul de nord (vechea Asirie), zona mai inalta, cu bogate zacaminte de petrol, precipitatiile sunt mai bogate (400 mm/an). Muntii Kurdistanului ocupa nord-estul tarii si sunt traversatide vai adanci cu sectoare de chei si defilee ale afluentilor pe stanga ai Tigrului (Zab al Kabir, Zab al Asfal, Diyala). Clima este subtropical, cu ariditate accentuata ; verile sunt toride, fara precipitatii, vantul « shamal » ridicand temperaturile pana la 49° si provocand in desert furtuni de nisip ; iernile sunt mai blande. Vegetatia este formata din stepe cu tufisuri(in nord si est) si plante xerofite si halofite (in sud si vest). Padurile ocupa suprafete reduse (3,5%) si se intalnesc doar in Muntii Kurdistanului. Fauna, adaptata mediului, cuprinde sacali, pisici salbatice, gazele, varani, broaste testoase.
Este o tara cu o economie in curs de dezvoltare. Iraqul este unul din insemnatii producatori si exportatori de petrol. Detine cantitati importante de gaze naturale, sare, sulf, gips, cupru, crom si fosfati. Este o importanta producatoare de curmale.
