Islamul, dincolo de măşti (I)

Sursa: Ziarul de Mureş

În mai puţin de patru ani, teroriştii musulmani au lovit capitalele a trei dintre cele mai importante state occidentale - Statele Unite, Spania şi Marea Britanie. Deşi atacatorii au declarat de fiecare dată că au acţionat în numele islamului, nenumăraţi oficiali politici, academicieni sau analişti mass-media continuă să repete că militanţii respectivi nu sunt reprezentativi pentru "adevăratul islam", şi că motivaţiile lor sunt politice, militare sau, pur şi simplu, rezultatul fanatismului. Asemenea poziţii ignoră că fundamentalismul, extremismul şi terorismul sunt înscrise în inima mesajului teologic al islamului, al cărui scop ultim este instaurarea prin forţă a califatului mondial. Pe parcursul mai multor numere, vom prezenta o radiografie a islamului care demonstrează că violenţa teroriştilor este hrănită de învăţăturile Coranului.

Pe 7 iulie 2005, Londra a fost zguduită de patru explozii de mare putere, soldate cu peste 50 de morţi şi 700 de răniţi. Atacul a fost revendicat prompt de "Organizaţia Secretă a al-Qaeda în Europa", în deja consacratul stil bombastic al fundamentaliştilor: "Bucură-te, naţiune islamică, bucură-te, lume arabă. A sosit timpul răzbunării împotriva guvernului cruciat sionist al Marii Britanii, ca răspuns la masacrele britanice comise în Irak şi Afganistan! Am avertizat în mod repetat guvernul şi poporul britanic. Ne-am ţinut promisiunea şi am dus la capăt atacul militar asupra Marii Britanii după mari eforturi făcute de eroicii mujahedini".

Extremişti ostracizaţi

Reacţiile de condamnare a atentatului au venit de peste tot. Consiliul Musulmanilor din Marea Britanie a înfierat atacurile, punându-le pe seama unei minorităţi de extremişti, la fel ca şi episcopul anglican de Shrewsbury, Alan Smith, care a spus că "majoritatea vastă a musulmanilor din Anglia sunt oameni iubitori de pace, care nu susţin şi nici nu justifică violenţele săvârşite în numele islamului". Premierul Tony Blair a ţinut şi el să afirme că exploziile nu au nici o legătură cu religia musulmană: "Ştim că aceşti oameni acţionează în numele islamului, dar ştim, de asemenea, că majoritatea covârşitoare a musulmanilor de aici şi din străinătate sunt oameni decenţi şi fideli legii, care deplâng acest act de terorism la fel de mult ca şi noi".

Londonistan, capitala imamilor

Tonul conciliator adoptat de Blair a contrastat însă cu mesajele alarmiste lansate în ultimii ani de premier şi de şefii poliţiei britanice, privind inevitabilitatea lansării unui atac terorist asupra Londrei. Într-adevăr, intenţiile belicoase ale militanţilor islamici erau cunoscute de autorităţile britanice, conştiente că pe teritoriul ţării lor acţionează o mulţime de organizaţii musulmane extremiste. Profitând de legile permisive de imigraţie, o sumedenie de refugiaţi pe motive religioase sau politice din Orientul Mijlociu au găsit un liman ocrotitor în Anglia. Afluxul de militanţi a devenit atât de mare, încât prezenţa unor lideri radicali ca Omar Bakri sau Abu Hamza al-Masri a adus capitalei Marii Britanice porecla "Londonistan". Dealtfel, diplomaţii şi experţii în contraterorism sunt de părere că Londra a devenit centrul mondial al propagandei extremiste islamice.

Ayatollahul din Tottenham

Printre cei mai vehemenţi promotori ai jihadului mondial se numără clericul sirian de 47 de ani, Omar Bakri Muhamman, supranumit "Ayatollahul din Tottenham". Având strânse legături cu organizaţia "Frontul Internaţional islamic pentru Jihad împotriva Evreilor şi Cruciaţilor", Bakri a fost până în 2004 conducătorul grupării "Al-Muhajiroun", al cărei scop era înfiinţarea unui stat islamic în Marea Britanie. Într-un interviu acordat anul trecut revistei portugheze "Publica", Omar Bakri declara:"Visul meu este să văd steagul islamului fluturând pe reşedinţa primului-ministru britanic. Cred că acest lucru se va întâmpla într-o zi." Sinceritatea şeicului a mers până acolo încât a afirmat că "mai multe grupări militante islamice pregătesc atacuri asupra Londrei. Lovitura este inevitabilă. Un grup foarte bine organizat din Londra, autointitulat "al-Qaeda din Europa", prezintă o mare atracţie pentru tinerii musulmani. Ştiu că sunt pregătiţi să lanseze o mare operaţiune".
(Va urma)

Ioan BUTIURCA

Cum gandesc musulmanii

Sondajul de opinie “Pew”: Cum gandesc musulmanii

de Daniel Pipes
New York Sun
27 Iunie 2006

Original în Engleză: [Pew Poll on] How Muslims Think
Traducerea în limba Română : Robert Radu Hervian

Cum gandesc musulmanii din intreaga lume ?

Atacand aceasta problemǎ, “Pew Research Center for the People & the Press” a iniţiat primǎvera aceasta o largǎ trecere in revistǎ a atitudinilor. Sub titlul : " Marea Diviziune : Cum se privesc unii pe altii ocidentalii si musulmanii ", s-au efectuat sondaje in randurile musulamnilor imparţiţi in douǎ grupe : 6 dintre ele in ţǎri cu o istoricǎ majoritate a populaţiei musulmane (Egipt, Indonezia, Iordania, Nigeria, Pakistan şi Turcia) şi alte 4 in acele ţǎri din Europa de Vest cu o populaţie musulmanǎ nouǎ şi minoritarǎ (Franţa, Germania, Anglia si Spania)

Raportul, care priveşte in intimitatea vederilor musulmane asupra vestului , a rezultat in rǎspunsuri dezamǎgitoare dar nu chiar suprinzǎtoare. Temele pot fi grupate in trei rubrici.

O inclinaţie spre teorii conspiraţonale : In nici mǎcar unul dintre sondajele efectuate in randul populaţiei musulmane nu se poate gǎsi o majoritate care sǎ creadǎ ca arabii au executat atacurile asupra Amercii din 11 Septembrie 2001. Proporţiile merg de la 15% care-i considerǎ pe arabi vinovaţi , in Pakistan, panǎ la 48% intre musulmanii francezi. Confirmand recentele tendinţe negative din Turcia, numǎrul turcilor care-i aratǎ cu degetul pe arabi a scǎzut la 16% azi faţǎ de 46% in 2002. Cu alte cuvinte in fiecare dintre aceste 10 comunitǎţi musulmane, majoritatea vede 11 Septembrie ca pe o farsǎ inventatǎ de guvernul American , Israel sau vreo altǎ agenţie.

De asemenea, musulmanii deţin importante prejudecǎţi asupra evreilor - opinii nefavorbile in proporţie de 28% in mijlocul musulmanilor francezi panǎ la 98% in Iordania (care in pofida unei monarhii moderate, are o majoritate de palestinieni arabi). In continuare, musulmanii , in anumite ţǎri (in special in Egipt si Iordania) privesc pe evrei ca pe nişte conspiratori, invinuindu-i de proastele relaţii dintre musulmani si occidentali.



Teoriile conspiraţionale se aplica şi la subiecte mai generale. Intrebaţi , “ Care este motivul pentru lipsa de prosperitate a naţiunilor musulmane ?”, intre 14% (in Pakistan) şi 43%(in Iordania) invinuiesc America şi alte state occidentale dar nicidecum problemele indigene, cum ar fi lipsa democraţiei sau a educaţiei, prezenţa corupţiei sau a islamismului radical.

Acest conspiraţionism indicǎ lipsa unei inclinatii in cadrul umma de a trata realitǎţile, preferand bromura mai sigurǎ a comploturilor, schemelor şi intrigilor. El dǎ de asemenea in vileag problemele majore ale ajustǎrii la modernitate.

Suport pentru terorism: Intreagul grup din cadrul populaţiei musulmane care a fost intervievat şi-a etalat cu majoriate solidǎ suportul pentru Osama Bin Laden.

Intrebaţi dacǎ au incredere in el, musulmanii au rǎspuns pozitiv, incepand cu 8% (in Turcia) panǎ la 72% (in Nigeria). Sinuciderea cu bombe este de asemnea apreciatǎ pozitiv. Musulmanii care o socotesc un act justificat se numǎrǎ de la 13% (in Germania) panǎ la 69%(in Nigeria). Aceste numere teribile sugereazǎ cǎ terorismul are rǎdǎcini adanci in randul musulmanilor şi va rǎmane un pericol pentru anii ce urmeazǎ.

Musulmanii englezi şi nigerieni sunt cei mai ostili: Anglia se impune ca o ţarǎ paradoxalǎ. Non-musulmanii au o pǎrere dramatic mai favorabilǎ asupra islamului şi a musulmanilor decat oriunde in vest ; de exemplu, numai 32% dintre grupul de britanici intervievaţi considerǎ cǎ musulmanii sunt violenţi, in mod seminficativ mai puţini decat in Franţa (41%), Germania (52%) sau Spania (60%). In disputa asupra caricaturilor cu Muhammad, britanicii au arǎtat o mai mare inţelegere pentru poziţia musulmanǎ decat alte ţǎri europene. In general, britanicii invinuiesc mai puţin pe musulmani pentru proasta stare a relaţiilor dintre occident şi musulmani.

Dar musulmanii britanici rǎspund acestor favoruri cu cea mai malignǎ atitudine anti-vesticǎ , care poate fi gasitǎ in Europa. Mult mai mulţi dintre ei privesc pe occidentali ca violenţi, zgarciţi, imorali şi aroganţi decat colegii lor din Franta, Germania şi Spania. Pe deasupra, intrebaţi fie despre atitudinea lor faţǎ de evrei, vina pentru 11 Septembrie sau despre statutul femeilor in societate, vederile lor sunt in mod clar , mai extremiste.

Situaţia din Anglia reflectǎ fenomenul "Londonistan", prin care britanicii in mod prevenitor se pleacǎ iar musulmanii rǎspund agresiv la aceastǎ slǎbiciune.

Musulmanii nigerieni in general au cele mai beligerante vederi in chestiuni ca relaţiile dintre occidentali şi musulmani, asa zisa imoralitate si aroganţǎ a vesticilor, suportul pentru Dl.Bin Laden sau sinuciderile teroriste. Acest extremism rezultǎ, fǎrǎ indoialǎ, din starea violentǎ a relaţiilor dintre creştini şi musulmani in Nigeria.

Este ironic faptul ca ostilitatea musulmanilor poate fi gǎsitǎ in acele ţari unde musulmanilor li se asigurǎ fie cele mai bune fie cele mai proaste condiţii de acomodare, sugerand astfel , ca o cale de mijloc este cea mai potrivitǎ – unde musulmanii nu caştigǎ privilegii speciale, ca in Anglia dar ei nu se gǎsesc nici intr-o stare avansatǎ de ostilitate, ca in Nigeria.

In orice caz , sondajul “Pew” trimite un mesaj de netǎgǎduit asupra unei crize ce se intinde de la un cap la altul al lumii musulmane.