Un tribunal islamic interzice discutiile pe Twitter si Facebook

Sursa: www.LacasuriOrtodoxe.ro

Un tribunal islamic din nordul Nigeriei, unde legea Shariei este în vigoare, a ordonat suspendarea discuţiilor pe Twitter şi Facebook, lansate de către o asociaţie a drepturilor omului, care dorea sa marcheze aniversarea a 10 ani de la prima amputare efectuată unui nigerian condamnat pentru furt, a raportat presa occidentala marţi 23 martie 2010.

Este prima dată când un tribunal islamic ia o asemenea măsură în Nigeria, spun observatorii nigerieni.

Tribunalul Magajin Gari din Kaduna (nord), a ordonat unei asociaţii civile importante, care militează pentru drepturile omului – Congresul Drepturilor Civile (CRC), cu sediul in nordul Nigeriei - să suspende dezbaterea pe Twitter şi Facebook despre amputarea mâinii drepte a unui nigerian, Buba Bello Jangebe, în virtutea unei hotărâri a unei instanţe sharia din Statul Zamfara (nord), în anul 2000.

Instanţa a dispus, de asemenea, închiderea blogului asociaţiei, dedicat acestui caz.

Hotărâre urmează unei plângeri depuse vineri de către un grup care promovează protejarea Shariei, Frăţia Musulmană din Nigeria (Muslim Brotherhood of Nigeria), cu sediul în Kaduna - al doilea oraş ca mărime din nordul Nigeriei.

Grupul a declarat că aceste discuţii urmăresc “luarea în râs a Shariei”.

Statul Zamfara a fost primul care, în 2000, în Nigeria, a introdus aplicarea strictă a legii Sharia, după întoarcerea regimului civil, in urma a 15 ani de dictatură militară.

Jangebe, un cunoscut hoţ de vaci, a fost condamnat, primind pedeapsa tăierii mâinii drepte. Sentinţa, prima de acest tip, a fost executată atunci de guvernatorul Statului Zamfara, provocând un val de furie locală şi internaţională.

  Reactiile fata de "retelele de socializare" nu au loc insa doar in lumea musulmana. In ultimele zile, o predica a unui pastor (nu se aminteste din ce "confesiune" face acesta parte) a circulat pe net.

Cornul islamic al Africii

Sursa: Ziarul de Mureş

După Afganistan şi Irak, Cornul Africii este pe cale să devină următorul front important în războiul împotriva terorismului lansat de Statele Unite. Estul continentului negru se confruntă cu o ascensiune fulgerătoare a fundamentalismului islamic, care ameninţă să transforme întreaga regiune într-un sanctuar al teroriştilor musulmani.

Întins între Marea Roşie şi Lacul Victoria, Cornul Africii este unul dintre puţinele locuri din lume în care poţi călători peste 2000 de kilometri fără să prezinţi paşaportul sau să întâlneşti vreun oficial guvernamental. Trecătorile întortocheate, drumurile de ţară izolate şi râurile sinuoase ale regiunii au fost folosite secole de-a rândul de către comercianţi, vânzători de sclavi, exploratori, contrabandişti sau bandiţi. Astăzi, locul acestora a fost luat de luptătorii musulmani, care constestă tot mai vehement poziţia autorităţilor centrale. Potrivit experţilor occidentali, conducerile corupte, graniţele poroase, sărăcia răspândită şi creşterea numărului de musulmani nemulţumiţi au creat o regiune coaptă pentru a cădea în mâinile fundamentalismul islamic. Veriga cea mai slabă a lanţului este Somalia, ţară care n-a mai avut un guvern central din 1992 şi în care preceptele islamice sunt din ce în ce mai populare.

“Talibanizarea” Somaliei
În ultimii doi ani, guvernele vecine din Cornul Africii au urmărit îngrijorate cum guvernul federal de tranziţie somalez, la înfiinţarea căruia au contribuit în 2004, a fost eclipsat de Uniunea Tribunalelor islamice, formaţiune condusă de şeicul Hassan Dahir Aweys, care militează pentru un regim naţionalist islamic şi are legături strânse cu grupările rebele musulmane. În încercarea de a stopa ascensiunea lui Aweys, Etiopia a trimis trupe în Somalia pentru a sprijini guvernul oficial, susţinut şi de Naţiunile Unite. În ciuda ajutorului acordat, autorităţile mai controlează în prezent doar oraşul Baidoa şi împrejurimile sale, restul teritoriului aflându-se sub piciorul islamiştilor. Într-o ultimă tentativă de a-l opri pe Aweys, Uniunea Africană a autorizat desfăşurarea a 8000 de soldaţi ugandezi şi sudanezi din cadrul Forţelor de menţinere a păcii pentru a proteja guvernul şi a stabiliza Somalia. Opoziţia vehementă a lui Aweys şi a altor lideri islamici, precum şi lipsa fondurilor necesare deplasării trupelor au făcut ca misiunea să rămână doar în stadiul de proiect. Între timp, noii conducători ai ţării au trecut la implementarea legii islamice, într-o manieră similară celor petrecute în Afganistanul din perioada regimului taliban. Videotecile au fost închise, tinerii au fost somaţi să-şi taie pletele şi să renunţe la consumaţia de inspiraţie occidentală iar pieţele au devenit scena pedepselor aplicate conform codului Shari’a. Biciuirea publică a criminalilor condamnaţi sau executarea unui ucigaş au devenit evenimente normale în capitala ţării, Mogadiscio, căzută în mâinile radicalilor musulmani în luna iunie, 2006. Cu toate acestea, majoritatea locuitorilor, sătui de anii îndelungaţi de conflicte, au salutat pacea adusă de miliţiile islamice, care a fost urmată de o înviorare a activităţilor economice, pe fondul scăderii generale a preţurilor.

Risc de război
Toate aceste evoluţii i-au neliniştit pe liderii ţărilor vecine, care se tem că dacă un regim islamic va avea succes în Somalia, clericii fundamentalişti din alte părţi ale Cornului Africii le vor călca în curând pe urme. Îngrijorarea generală este împărtăşită de experţii occidentali, potrivit cărora ascensiunea subită şi popularitatea militanţilor islamici vor avea consecinţe profunde asupra viitorului regiunii. Astfel, trimisul special al guvernului de la Roma în fosta colonie italiană, Mario Raffaelli, a declarat că bătălia pentru controlul Somaliei dintre guvernul de tranziţie şi Uniunea Tribunalelor islamice ar putea declanşa un război regional, în care riscă să fie atrase Etiopia, Eritrea, Kenya şi chiar Sudan: “Schimbarea din Mogadiscio a modificat toată înfăţişarea regiunii, făcând-o mult, mult mai periculoasă”. La rândul său, Robert Rotberg, directorul Programului pentru Conflicte Interstatale şi Rezolvarea Conflictelor de la Universitatea Harvard, este de părere că fiecare ţară din regiune este în pericol, deoarece radicalii islamici nu vor ezita să profite de slăbiciunile guvernelor nepopulare din regiune: “Conducerile şi standardul de viaţă sunt atât de proaste în această parte a Africii încât există cu certitudine posibilitatea de a pescui în aceste ape tulburi”.
De asemenea, diplomaţii americani se tem că militanţii al-Qaeda îl vor convinge pe şeicul Hassan Dahir Aweys să transforme Somalia într-un refugiu pentru teroriştii islamişti. Subsecretarul Departamentului de Stat al SUA, Jendayi Frazer, l-a acuzat deja pe Aweys că a oferit adăpost suspecţilor al-Qaeda bănuiţi că sunt responsabili de atentatele din august 1998 asupra ambasadelor americane din Kenya şi Tanzania, soldate cu uciderea a peste 200 de oameni, inclusiv 12 americani.

Proiect megaloman
În replică, liderul islamic somalez a respins orice comparaţie cu regimul taliban din Afganistan de la sfârşitul anilor 1990, care i-a oferit adăpost lui Osama ben Laden, permiţându-i să planifice atacurile teroriste de la 11 septembrie 2001. Aweys a precizat că nu are contacte cu al-Qaeda şi că este interesat doar de pacea şi prosperitatea naţiunii sale. Vecinii săi se tem însă că, odată ce va acapara întreaga putere, şeicul musulman va încerca să împlinească un vechi vis al conducătorilor ţării: Somalia Mare. De-a lungul timpului, prezenţa numeroasă a etnicilor somalezi în statele vecine a fost o permanentă sursă de conflict. Încă de la mijlocul anilor ’70, preşedintele Somaliei la vremea respectivă, Mohamed Siad Barre, a pledat în favoarea extinderii frontierelor ţării pentru a-i reuni pe toţi vorbitorii de somaleză din Kenya, Etiopia şi Djibouti. În ciuda unei scurte şi dezastruoase invazii în Etiopia în anul 1977, naţionalişţii somalezi şi fundamentaliştii islamici de astăzi continuă să sprijine proiectul unui stat somalez unificat în Cornul Africii, care să înglobeze fostele colonii britanice şi italiene din actuala Somalie, fosta Somalie Franceză (actualmente Djibouti), regiunea Ogaden din Etiopia şi provincia nord-estică a Kenyei.

Soluţii mioape
Pentru a combate ameninţarea islamistă care se profilează tot mai limpede la orizont, Statele Unite au deplasat în Djibouti, încă din mai 2003, un grup operativ de luptă cu misiunea de a lupta împotriva terorismului în Cornul Africii, precum şi în Yemen, Tanzania şi Uganda. În ultimii trei ani, cei aproape 1600 de soldaţi staţionaţi la Camp Lemonier au stabilit legături militare cu toate ţările din regiune, exceptând Somalia şi Eritrea. Trupele americane au antrenat forţele de frontieră din Djibouti şi Etiopia şi au întărit capacitatea dispozitivelor kenyene de a proteja graniţele maritime cu Somalia. Experţii susţin însă că, pe termen lung, abordarea militară nu reprezintă o soluţie pentru rezolvarea problemelor din regiune. Potrivit lui Caty Clement, director regional al Grupului pentru Crize Internaţionale, un centru de prevenire a conflictelor, “Cornul Africii are nevoie de mai mult decât soluţii militare. Este important să fii capabil să controlezi frontierele, să fii în stare să supraveghezi populaţia, dar aceasta este doar un aspect al problemei. Eşecul sau succesul unei naţiuni are legătură cu sărăcia, cu corupţia oficială, ajutorul internaţional şi sprijinul clasei mijlocii faţă de guvern. Să creezi un sistem legislativ puternic, tribunale independente şi economii sănătoase sunt lucruri care trec dincolo de capacitatea militarilor”.
În absenţa unei strategii care să răspundă tuturor provocărilor din Cornul Africii, există toate şansele ca viitorul estului continentului negru să stea sub semnul semilunii islamice. Nu este de mirare, deci, că diplomaţii occidentali şi regionali consideră că un atac terorist de anvergură în zonă este iminent. După Irak şi Afganistan, Statele Unite sunt pe cale să mai cedeze încă un front în războiul mondial împotriva terorismului.

Cornul Africii îşi datorează numele formei de corn de rinocer a peninsulei care înaintează pe o distanţă de sute kilometri în interiorul Mării Arabiei. Regiunea se întinde pe o suprafaţă de aproximativ două milioane de kilometri, pe teritoriile statelor Djibouti, Etiopia, Eritrea, Kenya, Somalia şi Sudan, cu o populaţie totală de 165 de milioane de locuitori. Întreaga zonă se confruntă cu războaie continue şi este lovită în mod regulat de catastrofe naturale, precum secete (în Etiopia) sau inundaţii (în Somalia) care afectează îndeosebi zonele rurale. Ca urmare, regiunea înregistrează unul din cele mai grave niveluri de malnutriţie din lume şi este pândită mereu de crize umanitare majore. Între 1982 şi 1992 aproximativ 2 milioane de persoane au murit din cauza combinaţiei de război şi foamete.

Ioan BUTIURCĂ

Secolul XXI va fi islamic sau nu va fi deloc?

Sursa: Ziarul de Mureş

Toţi non-musulmanii sunt criminali răzvrătiţi împotriva lui Allah * Este permis să decapitezi ostatici în zone de război * Drapelul islamic va flutura deasupra Downing Street şi Casei Albe* Jihadul nu poate avea sfârşit până la instaurarea Califatului global

Oricât ar părea de incredibil, afirmaţiile respective nu au fost făcute la Mecca sau la Teheran, ci la Londra, in inima democraţiei occidentale. Autorul lor este şeicul Omar Bakri Muhammad, liderul Al-Muhajiroun, una dintre cele mai controversate grupări islamice din Marea Britanie.
Omar este un exponent reprezentativ al ramurii radicale a islamului, tot mai influentă în lumea musulmană. Pentru cei care cred că activităţile teroriste islamice sunt opera unor grupuri restrânse de fanatici, interviul acordat de şeic revistei “Christianity Today” este de natură să facă lumină în privinţa adevăratelor scopuri ale islamului.

1. De ce susţineţi că ura faţă de Statele Unite a condus la atacurile din 11 septembrie?
islamul este revelaţia finală, prin urmare cei care cred în el se supun lui Allah, singurul demn de ascultare în fiecare aspect al vieţii. Pentru a înţelege 11 septembrie, trebuie să ne întoarcem la Tawhid— adorarea exclusivă a lui Dumnezeu în fiecare domeniu: religios, politic, social, etc. Fiecare acţiune a omului trebuie să se raporteze la acest lucru. Fără îndoială că 11 septembrie a fost un moment neplăcut pentru victime sau pentru rudele lor, dar cei care au comis atacurile au acţionat urmând un decret divin predestinat (deşi trebuie amintit faptul că Dumnezeu îi dă omului voinţă liberă).
“Magnificii 19” sau “teroriştii” sunt personal răspunzători de acţiunile lor. Dacă acestea au fost bazate pe poruncile lui Dumnezeu, vor fi răsplătiţi; dacă au fost împotriva poruncilor Lui, vor fi pedepsiţi. Acţiunea celor 19 are legătură cu un text divin, Surah AL-Baqara 2:190: "Luptă pe calea lui Allah împotriva celor care luptă împotriva ta…”. Musulmanii cred că ne-musulmanii sunt kaffir (cei care nu cred în islam). Termenul nu reprezintă o insultă; este o descriere. Dumnezeul în care credem noi nu a venit din pântecele unei mame. Statele Unite sunt un stat kaffir— iar kaffir îi include şi pe acei musulmani americani care se aliază cu ne-musulmanii, de exemplu cei din armata americană, în Irak, şi din acest motiv devin ţinte legitime ale jihadului. Terorismul poate fi ori pozitiv, ori negativ, după cum este pro sau contra lui Dumnezeu. Terorismul american din Irak este împotriva lui Dumnezeu. Alegătorii americani împărtăşesc o responsabilitate comună cu guvernul pe care l-au votat, la fel ca şi alegătorii ruşi în privinţa acţiunilor guvernului lor în Cecenia. Complicitatea la faptele conducătorilor îi transformă pe cetăţeni în ţinte legitime.
Americanii sunt urâţi pentru că sunt agresorii musulmanilor în Afganistan, Liban, Somalia, Irak, Palestina, sau pentru că sprijină regimurile-marionetă musulmane din Arabia Saudită, Egipt, ţările din Golf. După cel de-al doilea război mondial, America a declarat în mod efectiv război musulmanilor şi islamului – au înlocuit imperiile britanic şi francez, i-au controlat pe conducătorii-marionetă ex-britanici, dar mai ales au acordat ajutor militar, financiar şi diplomatic israelienilor. De asemenea, America utilizează dreptul de veto de la ONU împotriva musulmanilor şi a instalat baze militate de-a lungul lumii islamice, fapt ce reprezintă, în sine, un act de agresiune.
2. Credeţi că evenimentele din 11 septembrie au fost în vreun fel justificate din punct de vedere islamic?
Vorbind la modul obiectiv, în calitate de învăţat musulman, şi fără să instig la astfel de acte, afirm că jihadul poate fi purtat în afara câmpului de bătălie. Războiul sfânt nu este restricţionat de timp, loc, eveniment, oameni, alimente, apă (amândouă pot fi otrăvite în mod legitim în Jihad), sau îmbrăcăminte. Nu este nevoie să porţi o uniformă. Orice armă este admisă în jihad. Până şi animalele pot fi utilizate ca “atacatori sinucigaşi”! Jihadul nu este limitat de ţintă - chiar şi musulmanii sau copiii, dacă sunt folosiţi de inamic drept scuturi umane, pot fi ucişi. Un singur lucru poate împiedica Jihadul – un acord de securitate.
Femeile ne-combatante, copiii, bătrânii, clericii, nebunii, handicapaţii nu sunt vizaţi. În cazul în care sunt omorâţi accidental, copii ne-musulmanilor merg în Paradis. Cu toate acestea, dacă astfel de persoane mor în timpul unui tir încrucişat, ele devin pierderi colaterale.
Evenimentele din 11 septembrie au fost justificate pentru că America nu avea o înţelegere de securitate cu musulmanii, deşi musulmanii din Statele Unite sunt sub regimul unui astfel de acord, chiar dacă ei nu acţionează militar împotriva Americii. Numai clericii experţi în fiqh (jurisprudenţa islamică) ar fi putut plănui evenimentul, pentru că cei 19 au folosit nume de împrumut non-musulmane pentru a intra în SUA ( fapt ce le-a permis să acţioneze legal în Jihad).
Când am auzit de atentat, m-am rugat lui Dumnezeu ca nici un musulman din America să nu fi luat parte la atac, pentru că este haram (“interzis în islam”). După ce al-Qaeda a admis responsabilitatea pentru atentat, a fost evident că experţi ulema (clerici islamici) au fost în spatele atacului. Astfel, Al-Qaeda a reînviat cultura terorismului islamic după 200 de ani.
3. Ce ne puteţi spune despre luarea de ostatici şi masacrul de la Beslan, Rusia, în septembrie 2004?
Aşa cum am mai afirmat, în Jihad nu există restricţii asupra locului (un atac poate avea loc chiar şi la Mecca) – deci şcolile reprezintă ţinte legitime ale Jihadului. Depinde de mujahedinii locali, de cei care intră în luptă, să decidă cea mai bună strategie. Omorârea femeilor şi copiilor n-a fost şi nu va fi niciodată parte a Jihadului în islam, fie că este vorba de femei şi copii musulmani sau non-musulmani. Aşadar, dacă mujahedinii ceceni au ucis femei şi copii la Beslani, aş condamna acest lucru. Copiii non-musulmanilor, care mor în circumstanţe precum cele de la Beslan, merg în Paradis.

4. Aţi caracteriza jihadul al-Qaeda ca fiind anti-creştin, tot atât cât este anti-aemerican?
Al-Qaeda îşi are originea în secta Ahl-us Sunnah wa Jamaah— cunoscută de asemenea ca Salafis sau Al-Huruba “Străinii”, sau "Poporul lui Tawhid" – ramura Wahhabi a islamului, fapt care explică de ce Zarqawi foloseşte acest termen în Irak. Jihadul nu este în mod specific anti-american. În termenii jurisprudenţei islamice, doar musulmanii sunt nevinovaţi; ne-musulmanii nu sunt. Toţi ne-musulmanii sunt criminali răzvrătiţi împotriva lui Dumnezeu. Musulmanii care se implică în întruniri ecumenice sunt apostaţi. Dumnezeu face deosebire între oameni pe baza credinţei. Jihadul nu este în mod special anti-creştin – este anti-kaffir.
5. Bin Laden susţine că Jihadul este defensiv. Puteţi explica acest lucru?
Salafis nu folosesc acest termen, dar jihadul defensiv este răspunsul musulmanilor atunci când sunt atacaţi. Jihadul ofensiv intervine în cazul în care islamul este introdus pe cale militară de un stat islamic cuceritor, sau când musulmanii sunt arestaţi pentru credinţa lor. 11 septembrie n-a fost o încercare de a cuceri America, ci mai degrabă un act de răzbunare. Scopul atacului a fost să-i forţeze pe americani să plece din lume musulmană, prin pricinuirea aceleiaşi suferinţe pe care SUA a cauzat-o musulmanilor.
6. Care este poziţia legii islamice? Este halal (permis de legea shari'ah) să decapitezi ostatici occidentali în Irak?
Este halal să decapitezi criminali musulmai! Este halal să ucizi ostatici în zone de război. În privinţa a ceea ce se poate face pentru a asigura eliberarea lor, fie ei, fie familiile lor trebuie să îmbrăţişeze islamul. Sau, pe baza principiului din jurisprudenţa islamică, care se referă la beneficiile adse islamului şi Ummah ( comunitatea musulmană mondială), rudele ostaticilor ar putea condamna în mod permanent Cruciadele, Acordul Sykes-Picot din 1916 care a divizat Orientul Mijlociu între francezi şi englezi, Declaraţia Balfour din 1917 care a înmânat Palestina sioniştilor, Rezoluţia 181 a ONU care stabileşte existenţa entităţii sioniste, precum şi situaţiile de la Guantanamo Bay, Umm Qasr, Bagran şi închisoarea Abu Ghraib. Mujahedinii ar putea cântări apoi avantajele pe care le-ar oferi eliberarea ostaticilor în comparaţie cu omorârea lor. Ceea ce s-a întâmplat în Spania vine în sprijinul acestei realităţi: când guvernul de la Madrid a anunţat retragerea trupelo din Irak, mujahedinii au răspuns pozitiv. Musulmanii au apreciat marşurile anti-război din Occident, Ben Ladem i-a chemat pe locuitorii Europei să condamne guvernele lor.
7. Pe ce bază ar putea America să ajungă la pace? Puteţi explica în ce constă Tratatul Hudaibiyya Treaty şi implicaţiile sale? Poate fi reînnoit?
Ceea ce a afirmat Raportul Comisiei 11 septembrie este fals – nu este necesar pentru americani să se convertească la islam ca să aibă pace. Musulmanii luptă împotriva americanilor pentru că aceştia sunt agresori; luptăm împotriva guvernelor musulmane apostate pentru ca acestea sunt duşmani ai legii islamice.
Pacea poate veni dacă America îşi retrage forţele din lumea musulmană, încetează exploatarea petrolului musulman, stabileşte relaţii decente cu musulmanii şi încetează sprijinirea agresorilor sionişti şi a guvernelor marionetă musulmane. Cu alte cuvinte, “Jos mâinile pe pe pământurile musulmane!”. Musulmanii nu au atacat Statele Unite - opusul este adevărat. 11 septembrie a fost un act de răzbunare. Aşa cum a spus ben Laden, pacea va veni când Statele Unite se vor retrage din lumea musulmană.
Tratatul Hudaibiyya Treaty a fost un armistiţiu de 10 ani încheiat între musulmanii din Medina şi păgânii din Mecca, şi reprezintă o bază pentru zilele noastre. Se poate reînnoi. Stabileşte un acord de securitate. Cu toate acestea, nu poate fi încheiat cu ocupanţii – deci nu poate fi negociat cu sioniştii sau cu susţinătorii lor.
8. Puteţi explica conceptele pe care ben Laden le foloseşte în declaraţiile sale referitoare la atentatele din 11 septembrie şi alte evenimente: “Casa Războiului” versus “Casa Credinţei” şi, în altă sferă, “Casa Armistiţiului” sau “Pactului”? Este aceasta din urmă o temelie pentru încetarea ostilităţilor? Poate Jihadul să ia sfârşit vreodată?
Conceptul Dar al-Harb, care este câteodată tradus în mod greşit drept “Casa Războiului”, face referire la domeniul războaielor împotriva lui Dumnezeu sau a musulmanilor. Teritoriile non-islamice sunt fie în război cu musulmanii, fie sub incidenţa Pactului. În ziua de astăzi, întreaga lume cade sub incidenţa Dar al-Harb, pentru că se situează în sfera non-shari’ah, în afara incidenţei legii islamice. Scopul Khilafah (Califatul mondial— statul islamic ideal, care nu există în prezent) este cucerirea lumii, fie pe cale militară, fie intelectuală prin convertirea omenirii la islam. Nu poate exista un sfârşit al Jihadului - un hadith ( sentinţă a profetului Mahomed) afirmă acest lucru.
9. Cum va funcţiona un Califat?
Sub Khilafah, autoritatea este centralizată, nu şi administraţia. Califul desemnează miniştrii, judecătorii, guvernatorii, comandanţii militari, etc. Din punct de vedere constituţional, chiar dacă analogiile sunt imperfecte, Khilafah este mai aproape de sistemul prezidenţial american decât de sistemul parlamentar britanic. Diferenţa fundamentală este că un Califat funcţionează sub un mandat divin. Nu pot exista judecători non-musulmani. Practic, Coranul şi sentinţele lui Mahomed, cuprinse în Hadith, reprezintă Constituţia. Shari’ah este legea. Califul este ales de musulmani, fie că este vorba de alegeri populare sau de o selecţie făcută de Majlis as-Shura – Adunarea Consultativă. Non-musulmanii pot intra în Majlis pentru a-şi reprezenta propria comunitate.
10. Care vor fi drepturile creştinilor într-un Califat restaurat?
Ca şi cetăţeni, în domeniile bunăstării şi securităţii, educaţiei, etc., vor fi egali cu musulmanii. Creştinii vor fi scutiţi de serviciul militar, dar pot fi voluntari. Nu va fi permisă nici o şcoală particulară, iar programul de învăţământ va fi fundamentat pe islam. Nu va admisă construirea de noi biserici, dar va fi permisă existenţa celor vechi. Toţi oficialii statului va trebui să fie musulmani. Musulmanii nu vor avea însă dreptul să-i convertească pe creştini sub ameninţarea pedepsei cu moartea.
11. Aţi vorbit despre steagul islamic fluturând deasupra Downing Street, şi am văzut un hadith pe site-ul d-voastră de internet în care susţineţi că sfârşitul lumii nu va veni până când Casa Albă nu va fi capturată. Cum preconizaţi să atingeţi aceste obiective?
"Ultima oră nu va veni până ce musulmanii nu vor cuceri Casa Albă”, este un hadith al lui Tabarani, un mare învăţat musulman. Cum se va întâmpla acest lucru? Khilafah este necesară pentru jihadul ofensiv, deşi Califatul se poate insatura şi dacă musulmanii vor reuşi să îi elibereze pe musulmanii captivi. Vorbind la modul realist, aceste obiective (instaurarea Califatului în Marea Britanie şi Statele Unite) se vor realiza, probabil, prin activitatea misionarilor islamici.
Ioan BUTIURCĂ

SUA sancţionează Banca Islamică şi canalul TV Al-Aqsam, controlate de mişcarea Hamas

Cristina Iana             Vineri 19 mar 2010
Sursa: www.adevarul.ro

Departamentul american al Trezoreriei a anunţat joi că va bloca bunurile postului de televiziune aparţinând mişcării islamiste Hamas, Al-Aqsa TV, şi pe cele ale unei bănci din Gaza, controlată de aceştia.

Trezoreria americană a pus banca şi postul de televiziune pe lista organizaţiilor teroriste, declarând că acestea sunt controlate de Hamas.

Banca Naţională Islamică oferă serviciile sale membrilor Hamas, care finanţează şi controlează şi televiziunea Al-Aqsa, au afirmat oficialii americani.

Preşedintele american Barack Obama a declarat miercuri că nu există o criză între SUA şi Israel, în ciuda unor replici dure între Washington şi guvernul israelian în legătură cu decizia tatului evreu privind construirea de noi locuinţe în Ierusalimul de Est.

Departamentul Trezoreriei a anunţat, într-un comunicat, că activele pe care postul de televiziune Al-Aqsa şi Banca Naţională Islamică le-ar putea deţine în SUA au fost blocate.

Decizia Departamentului Trezoreriei Statelor Unite este acelaşi tip de infracţiuni şi atingeri aduse democraţiei cu care Statele Unite se mândresc, a declarat Bahaa al-Madhoune, unul dintre directorii Al-Aqsa.

Este o conspiraţie împotriva celor care spun adevărul, a spus el, adăugând că postul de televiziune funcţionează într-un mod perfect profesionist şi prezintă realitatea suferinţelor poporului palestinian.

Pe de altă parte, cetăţenilor americani le este interzis să "efectueze vreo tranzacţie" cu cele două entităţi.

Departamentul Trezoriei afirma joi că în conformitate cu angajamentul său în favoarea unui sistem financiar transparent şi bine reglementat în teritoriile palestiniene, va continua să dezvăluie eforturile Hamas în vederea creării unor instituţii aparent legale, dar care de fapt sunt controlate şi utilizate pentru a susţine un demers terorist.

Hamas a făcut apel, miercuri, la o nouă Intifada împotriva Israelului, în timp ce tensiunile au ajuns din nou la un nivel ridicat între israelieni şi palestinieni în Ierusalimul de Est, una dintre mizele conflictului între cele două părţi.

Violenţe de Ziua Revoluţiei Islamice

Violenţe de Ziua Revoluţiei Islamice

Forţele de ordine de la Teheran au făcut ieri uz de gaze lacrimogene împotriva protestatarilor antiguvern, a relatat mass-media occidentală, citând surse ale opoziţiei iraniene.

Ciocnirile au avut loc în timpul manifestaţiilor organizate cu ocazia sărbătoririi a 31 de ani de la Revoluţia Islamică.
Unele website-uri ale opoziţiei au relatat chiar că forţele de ordine au deschis focul. De asemenea, există informaţii potrivit cărora reprezentanţi importanţi ai opoziţiei ar fi fost atacaţi.

Unii locuitori din Teheran au anunţat că a fost diminuată considerabil viteza conexiunilor la internet, iar unele servicii de e-mail au fost blocate, guvernul încercând să preîntâmpine organizarea de proteste.

Serviciile de telefonie mobilă au fost întrerupte, în timp ce mass-media străină a avut parte de restricţii draconice.

VIDEO Vălul islamic dintr-o reclamă sexy provoacă scandal

Un spot de televiziune care are ca public ţintă femeia sofisticată, modernă şi sexy, este motiv de scandal in Germania. În spot apare vălul islamic în asociere cu lenjeria intimă.

Comunitatea islamică din Germania s-a simţit profund ofensată de spotul ce promovează o marcă de lenjerie intimă, iar secvenţele video care îl alcătuiesc, prezină o femeie care "defilează" prin casă aproape goală şi se fardează. După aceea, îşi pune un văl specific portului arab şi pleacă.
Sloganul spotului "Sexiness for everyone. Everywhere" apare scris pe imaginea de final, care prezintă femeia purtând vălul.

Sursa: Adevarul.ro
Sanda Uţă
Miercuri 27 ian 2010