Tătarii din România - Tradiţii

www.divers.ro

Tătarii dobrogeni au creat o cultură proprie inspirată din istorie şi tradiţii. Între altele, sărbãtorile naţionale - "Nawrez" şi "Kidirlez", precum şi cele religioase - "Kurban Bayrami" şi "Ramazan Bayrami", cu largă răspândire în lumea turco-tătară, se află printre temele de primã însemnătate.
Din punct de vedere religios, credincioºii tãtari se aflã sub oblãduirea Muftiului Osman Negeal. Fililialele locale ale UDTTMR s-au implicat în construirea unor geamii în Constanţa şi Eforie Nord în anii '90. În 1995, în urma unui protocol încheiat între statul român ºi cel turc, seminarul musulman din Medgidia se transforma în Liceul Teologic Musulman ''Kemal Ataturk'', sponsorizat de guvernul de la Ankara.

În 1998, pentru serviciul religios musulman existau 80 de lăcaşuri sfinte, între care o moschee.

În dorinţa de a se continua tradiţia folclorului tătar au luat fiinţã ansambluri artistice la Valu lui Traian, Constanţa, Medgidia, Mangalia, Mihail Kogãlniceanu, iar "Festivalul Portului, Dansului şi Cintecului Turco-Tătar" a ajuns la ediţia a VII-a. Reprezentanţii comunităţii tătare participă constant la Festivalul ProEtnica de la Sighişoara, cu programe de muzicã, poezie etc
Uniunea tãtarilor a contribuit ºi la organizarea unei reţele de grupe de elevi care urmează cursuri de limba tãtară şi de religie islamică. A fost iniţiat şi un program de pregătire a cadrelor didactice care vor preda cursuri de limba tătară. În ultimii ani, comisia pentru învăţămînt a Uniunii s-a preocupat de elaborarea unei strategii vizînd impulsionarea culturii şi tradiţiilor etniei tătare.

Un loc important în activitatea Uniunii îl ocupă organizarea de simpozioane consacrate unor personalităţi tătare. În 2001 au fost organizate manifestãri consacrate lui Hamdi Giraybay, Ismail Gasprinski, centenarului Seminarului Musulman din Medgidia, precum şi comemorarii a "70 de ani de la moartea poetului naţional Tatar Mehmet Niyazi".

Uniunea Tătară editează cărţi ale autorilor clasici şi contemporani, precum şi două periodice lunare: "Karadeniz" ("Marea Neagră") şi "Cas" (Tînărul"). În domeniul lingvistic, un reper important l-a constituit apariţia in 1996 a ''Dicţionarului tãtar - turc - român'' cu 10 500 cuvinte, realizat de Kerim Altay. De asemenea, limba tătarilor a fost subiectul unei teme de licenþã la Facultatea de Litere din Constanþa, susþinutã de Omer Ozgean.
Societatea Română de Radiodifuziune transmite emisiuni în limba tătară prin studioul teritorial Constanţa şi prin postul Radio Vacanţa.

Tatarii in cadrul statului român

www.divers.ro

O primă evaluare a numărului tătarilor din Dobrogea, imediat după războiul de independenţă al României, a fost făcută de cãrturarul Ubicini. Rezultatul său din anul 1879 este destul de imprecis, deoarece tătarii erau incluşi împreună cu turcii în grupa religioasă a musulmanilor. Oricum, în acel moment existau in Dobrogea românească circa 134 000 de musulmani.

Prima evaluare precisă a numărului tătarilor dobrogeni datează din 1911, când sunt înregistrate 25 086 de persoane, respectiv 7,3% din populaţia provinciei.

Prin unirea Dobrogei cu România a început o nouă epocă pentru tătari, creîndu-se instituţii moderne de instrucţie publică, de cultură naţională şi de cult Islamic corespunzătoare nevoilor specifice acestei minorităţi. Între acestea, Seminarul Musulman a functionat iniţial la Babadag şi a fost transferat, în 1901, la Medgidia. De asemenea, revista "Emel" ("Idealul") a însemnat, în perioada interbelică, o veritabilă şcoală renascentistă, răspândind în rândul tătarilor ideile generoase ale marelui umanist crimeean Ismail Gasprinski şi ale poetului naţional Tatar Mehmet Niyazi.

Legãtura de suflet cu patria de obârşie - Crimeea -, nu a încetat, chiar şi în anii celui de-al doilea război mondial mulţi tătari crimeeni refugiindu-se în România. Represaliile staliniste împotriva tătarilor din Crimeea au avut impact şi asupra tătarilor dobrogeni, unii devenind victime ale regimului comunist.

Pe de altă parte, cu timpul, unii dintre tătarii dobrogeni, puţini la număr este drept, se vor muta în alte zone de pe teritoriul României (Bucureşti, Braşov).

Etnia tătară din România - Scurt istoric

www.divesr.ro

Grupul tătar din stepa nord-pontică începe să se afirme în istorie în secolul al XIII-lea. Victoria asupra cnezilor ruşi în 1223 le-a deschis drumul spre Europa, întinzând stăpânirea lor până la gurile Dunării.

Prima mărturie documentară în legatură cu stabilirea tătarilor în Dobrogea se referă la o împroprietărire din perioada lui Gingis Han (înc. sec. XIII). În cursul secolului al XIV-lea, au venit triburi de tătari alaturi de turci din Anatolia (Asia Mică), având loc şi trecerea la islamul sunnit.
Apoi, în perioada hanului Timur Lenk, 100 de mii de tătări s-au stabilit în Dobrogea şi în regiunile Edirne si Filipopoli.

În 1525 alte grupuri de turci oguzi si de tătari au ajuns la Babadag. Cronicile otomane au înregistrat patru grupuri de tătari pe teritoriul Rumeliei (zona Balcanilor de rãsărit), de care aparţinea Dobrogea: tătarii Aktav, tătarii Tîrhala, tătarii din Ianbolu şi tătarii Bozapa sau Bozata. Aceste grupuri au fost incluse în aceleaşi condici cu nomazii oguzi, bucurându-se de aceleaşi privilegii şi având aceleaşi obligaţii faţă de statul otoman.

Limba tătară face parte din ramura turcică a limbilor altaice. Instaurarea administraþiei otomane în Dobrogea a avut un efect de asimilare a populaþiei tătare, limba kâpceacă a tătarilor fiind treptat înlocuită cu osmana, care este o limbă turcă occidentală.

După acceptarea suzeranităţii sultanului Mehmed al II-lea în anul 1457, s-a osmanizat şi limba tătarilor din Crimeea, astfel tătarii veniţi în Dobrogea din aceastã regiune îşi desfăşurau viaţa culturală tot în limba turcilor osmanlâi.

La sfârşitul secolului al XVI-lea, călătorii străini denumeau Dobrogea ca fiind „ţara tătarilor”. În anul 1596, sub conducerea unui frate al hanului, s-au stabilit alţi 40 de mii de tătari în regiunea dintre Dunăre şi mare.

După ocuparea ţaristă a Peninsulei Crimeea (1783), mulţi tătari din acest loc al temutei Hoarde de Aur de odinioară şi-au găsit un refugiu în zona Dobrogei. Acest proces de emigrare a continuat pîna la unirea Dobrogei cu România în 1878. Datorită deselor războaie ruso-turce, tătarii îşi căutau refugiu, părăsind de trei ori Dobrogea, dar întorcându-se mai mereu tot pe aceste meleaguri.

Dupa 1878, situaţia tătarilor din Dobrogea a fost similară în general cu cea a turcilor, adicã marginalizaţi dar nu supuşi unui proces de asimilare etnică.

Etnia tătară din România - Situaţia actuală

www.divers.ro

Potrivit recensămîntului din anul 2002, numărul tătarilor din România este de 24.137 persoane (0,11% din totalul populaţiei României), stabil faţă de cel înregistrat la recensămîntul din 1992, respectiv 24.596 (0,11%). Cei mai mulţi etnici tătari trăiesc în judeţele dobrogene Constanţa şi Tulcea, iar numai o mică parte în municipiul Bucureşti.

Din diverse motive, inclusiv raportul cu organizaţia turcilor, reprezentanţi ai minorităţii tătare estimeaza un număr aproape dublu de etnici, de circa 55 000 de persoane.
Imediat după Revoluţia din decembrie 1989, ia fiinţă Uniunea Democratică Turco-Musulmană din România, care se dorea a fi o ''organizaţie etno-confesională a populaţiei turco-tătare din România''. Dar la scurt timp, UDTMR se diviza în Uniunea Democratică Turcă din România şi Uniunea Democrată a Tătarilor Turco-Musulmani din România. În 1995 apare şi Federaţia Turcă şi Tătară.

UDTTMR este o organizaţie etno-confesională care şi-a propus să militeze pentru "propăşirea neamului tătăresc prin renaşterea spiritualităţii specifice", reluînd legăturile cu tătarii din Crimeea şi din alte ţări.

Uniunea dispune de 22 filiale, în cele mai importante localităţi cu populaţie tătărească: Constanţa, Medgidia, Mangalia, Valu lui Traian, Bucureşti, Techirghiol, Basarabi, Ovidiu, Braşov, Tulcea şi altele.




De-a lungul anilor UDTTMR a avut mai mulþi reprezentanţi parlamentari, în prezent fotoliul de deputat al Uniunii fiind ocupat de Aledin Amet. Mai meritã menþionat cã la alegerile locale din 2004, Uniunea Democrată a Tătarilor Turco Musulmani a obţinut trei mandate de primar.
Tătarii din România s-au solidarizat în 1998 cu fraţii lor din Crimeea, protestând faţă de modul în care aceştia sunt trataţi de autorităţile ucrainene. Cu cîteva zile înainte de alegerile din Ucraina, unii din cei
400 000 de tătari ucraineni au protestat în capitala Crimeei, Simferopol, cerând cetăţenia ucraineană pentru a putea vota, dar intervenţia în forţă a poliţiei s-a soldat cu răniţi.

Tătarii din România se consideră o parte a diasporei tătarilor Crimeei. Ca urmare, UDTTM a trimis un apel Parlamentului, Preşedinţiei şi Guvernului Republicii Ucraina cerând soluţionarea imediată a problemelor interetnice, conform normelor de drept internaţional.

UDTTM a luat poziţie şi faţă de eventuale tentative de penetrare a fundamentalismului islamic în comunităţile musulmane din România. În 1998, reprezentanţii în Parlament ai Uniunii Democrate Turce din România şi ai UDTTMR - Osman Fedbi şi Şaganai Nustet - au făcut sesizări la ministrul Justiţiei, SRI şi Parchet asupra înfiinţării ilegale a Comunităţii Turce din România, însă nu a fost luată nici o măsură. Cei doi deputaţi aduceau la cunoştinţă că se intenţiona înfiinţarea unei organizaţii etno-confesionale a musulmanilor din România girată ”după informaţiile credibile pe care le deţineau, de unele formaţiuni religioase extremiste din exteriorul ţării - Iran, Sudan, Turcia”. Asociaţia ”Comunitatea Turcă din România” primise avize favorabile din partea Ministerului Culturii şi Ministerului Afacerilor Externe, dar sesizată de conducerile UDTR şi UDTTMR, în mai 1998, Ambasada Turciei din Bucureşti nu a recunoscut ca valabilă asociaţia.

În contextual atentatelor de la 11 septembrie 2001, deputatul de la acea datã, Sali Negiat, reprezentant al UDTTMR a confirmat acest punct de vedere. El a dezvăluit într-o conferinţă de presă că unele organizaţii fundamentaliste islamice au încercat, în 1990, să se infiltreze în uniunea turco-tătară. Tentativele au aparţinut unei asociaţii de studenţi din Sudan de a introduce în UDTTMR "anumite materiale de un anumit gen", solicitând, în anii 1990 şi 1991, traducerea şi publicarea lor. El a precizat că Uniunea pe care o reprezintă a respins colaborarea cu aceste organizaţii care susţineau fundamentalismul islamic. Deputatul a făcut referire la rapoartele SRI din acei ani, potrivit cărora "în Dobrogea, au fost încercări de înfiltrări ale organizaţiilor fundamentaliste islamice". El a mai apreciat că islamul, ca religie, nu este vinovat de terorismul mondial