Etnia turcă din România - Tradiţii

www.divers.ro

Cea mai importantă sărbătoare a turcilor, din punct de vedere al unităţii lumii turce, sărbătorită annual şi de turcii dobrogeni este Nevruzul. Aceasta este şi cea mai veche sărbătoare a lor, datând de peste 5000 de ani.

Cuvântul “Nevruz”, în traducere din limba persană, înseamnă “zi nouă”, de la “Nev”, adică nou şi de la “ruz”, adică zi. Este vorba aşadar de o nouă zi în care natura reînvie, şi oamenii se bucură de începutul unui nou an ca şi de venirea primăverii.

În Romania cei peste 66 de mii de turci şi tătari sărbătoresc primăvara pe 21 martie, deşi nu pentru toţi Nevruzul începe în primul minut din dimineaţa ce premerge zodiei berbecului.
La unele popoare ea ţine între 3-7 zile, la altele poate dura şi până la 14 zile.
Din China, pînă în Asia şi Europa, fiecare popor turcic îşi are proriile legende în legătură cu Nevruzul. Una dintre legende spune că în urmă cu mii de ani turcii au fost izolaţi în Erghenegon pe nişte munţi de care nu puteau trece, datorită unor cataclisme naturale. Ei şi-au continuat totuşi viaţa, au extras zăcămintele de cărbuni, au crescut animale. Într-o zi au văzut un lup intrând şi ieşind printr-o strâmtoare şi, urmărindu-l, au ieşit din Erghenegon. Este ziua în care poporul turc s-a răspândit în cele patru zări ale lumii.

Musulmanii suniţi leagă momentul de Nevruz de naşterea lui Ali, fiul profetului Mohamed.
Această sărbătoare începe cu o curăţenie generală, iar lumea aruncă în foc hainele vechi şi-şi cumpără altele noi, aceasta simbolizând că necazurile şi supărările se aruncă odată cu hainele cele vechi. Apoi, oamenii sar peste foc.

Se gătesc totodatăpeste şapte feluri de mâncare, pentru că şapte este un număr cu noroc. Se fac foarte multe prăjituri, mâncăruri din carne de oaie, bucate tradiţionale specifice.
Se vopsesc şi ouă roşii care semnifică speranţa, bucuria, lumina. Oamenii ciocnesc ouăle pentru că este un vechi proverb care spune că “Până ce coaja oului nu va cădea la pământ, nu va sosi primavăra”.

Tinerii iau o creangă pe care o împodobesc cu ghiocei, cu batiste brodate, cu flori de primavară, şi colindă din casă în casa să aducă Nevruzul, adică vestea primăverii. Sunt răsplătiţi cu dulciuri, prăjituri, şi bănuţi, iar aceste mici daruri se numesc “nevruzie”

Nu sunt uitaţi nici morţii. În aceste zile se face curăţenie la morminte, se răsădesc flori, se citesc rugăciuni şi se dă de pomană săracilor.

Simbolurile Nevruzului sunt grâul încolţit, care semnifică noul an, focul prezent şi în casele oamenilor care aprind lumânări în cele patru colţuri ale camerelor. De asemenea, tinerii fac focuri în jurul cărora dansează şi recită versuri despre această sărbătoare.

Cele mai importante sărbătoari religioase ale turcilor sunt Ramazam Bairam şi Kurban Bairmam. In Dobrogea, sărbătoarea se mai numeşte Seker Bairam (bairamul dulce), deoarece pe masa fiecărui musulman se găsesc baclavale însiropate cu miere şi umplute cu nucă, sarailii, halva şi cozonaci, suc şi limonadă, fistic, rahat, halviţă.

Conform tradiţiei, credincioşii işi urează "Bairam Kairl Bolsun!". Dimineaţa, la ora 7:47, după un post negru de 30 de zile, toţi bărbaţii de cult islamic sunt prezenţi la slujbă, care se oficiază până la ora 8:10, iar la această ceremonie religioasă (Bairam Tas) nu participă decât bărbaţii din comunitate.

Potrivit vechii tradiţii musulmane, după slujbă, bărbaţii merg la cimitirul musulman, unde se pomenesc toţi morţii, în primul rând persoanele decedate în ultimul an. Aceleaşi tradiţii, respectate de musulmani, cer ca toţi credincioşii să meargă mai întâi la oamenii în vîrstă şi la cei bolnavi, să le sărute mina şi să le ureze ca la sărbătoarea de anul viitor să ii găseasca sănătoşi.
Sărbătoarea, care ţine trei zile, este un prilej de împăcare între credincioşii de cult islamic. Cele 30 de zile de post de dinaintea sărbătorii, nu au nici o relevanţă dacă musulmanii nu se împacă între ei de Ramadam Bairam.

Peste 70 de zile după această sărbatoare, urmează pentru musulmani Kurban Bairamul (Ziua Sacrificiului, Crăciunul islamic), iar în ultima săptămînă dinaintea Ramadam Bairamului copiii merg şi colindă casele membrilor comunităţii, iar textele sacre (Luna Ramadamului Sfânt, Slujba de Seară, Rămas Bun) se încheie cu urarea "Să ne dea Allah sănătate, ca la anul să vă urăm Ramadam Sfânt".

Un alt eveniment important în viaţa oricărui credincios musulman este obligaţia de a efectua un pelerinaj la Mecca, lucru specific şi comunităţii turce din România.

Etnia turcă din România - Actualitate

www.divers.ro

Conform ultimului recensământ al populaţiei, din anul 2002, numărul estimat al turcilor din România este de 32.596, ceea ce reprezintă circa 0,15% din populaţia ţării. Aceştia trăiesc în judeţul Constanţa (majoritatea), dar şi în Tulcea, Bucureşti, Călăraşi, Brăila. Interesant este faptul că, spre deosebire de cele mai multe dintre minorităţile naţionale, cea turcă înregistrează o creştere constantă a numărului de membri.

Revenind însă, trebuie spus că imediat după răsturnarea regimului comunist, etnicii turci au început să se organizeze pentru a putea astfel să-şi apere mai bine drepturile şi specificitatea culturală.

Imediat în 1990 s-au organizat formând Uniunea Democrată Turcă din România (UDTR), al cărei principal obiectiv este să revigoreze şi să transmită valorile culturale şi tradiţionale ale etnicilor turci.

Preocupările în acest sens merită menţionate succinct. Astfel, UDTR editează ziarul Hakses şi publică constant volume despre tradiţia şi istoria minorităţii (numai în anul 2000 au fost publicate patru astfel de volume). Începînd cu anul 2002, Uniunea Democrată Turcă din România împreună cu Departamentul pentru Relaţii Interetnice, Consiliul Judeţean Constanţa şi Centrul de Cercetare, Dezvoltare, Educaţie şi Cultură “Dunărea de Jos” organizează la Constanţa festivalul “Primăvara Comunitară”. Festivalul uneşte etniile din Dobrogea într-un spectacol de dans şi bucurie, propunând şi discuţii despre obiceiurile de primavară şi de Nevruz ale minorităţilor din zonă, precum şi un minicampionat de fotbal al etniilor.

Pe de altă parte, UDTR - filiala Galaţi organizează un festival interetnic euroregional "Dunărea de jos" şi coordonează activitatea editurii Elvan.

După alegerile parlamentare din anul 2004, reprezentantul Uniunii Democratice a Turcilor în Camera Deputaţilor a devenit dl Ibram Iusein.

Etnia turcă din România - Scurt istoric

www.divers.ro

Prima consemnare documentară a prezenţei stabile a unor etnici turci pe actualul teritoriu al României este din anul 1264 când, în urma luptelor interne de tip feudal din Imperiul anatolian selgiucid, un grup de 12 mii de ostaşi conduşi de împăratul Izeyddin Keykavuz s-a aşezat în Dobrogea. Aceştia erau trimişi de împăratul bizantin Mihail Paleologul pentru a apăra Imperiul Bizantin de invaziile străine. Aşezarea dobrogeană a fost numită de turcii pre-otomani Babadag, ceea ce înseamnă "Tatăl munţilor".

Mulţi ani, localitatea a fost o garnizoană militară dar şi un centru cultural important. Un nou val de etnici turci soseşte după cucerirea oraşului Varna în 1484, dar şi în anii următori, odată cu sporirea relaţiilor economice dintre Tara Românească şi Imperiul Otoman.
Cea mai impresionantă figură din zona Dobrogei a fost liderul spiritual Sari Saltuk Dede care a avut o atât de mare influenţă asupra etnicilor turci încât la 1641, când Petru Bogdan Bagsik vizitează Babadagul, menţionează că în acest oraş turcii cinstesc în mod deosebit mormântul acestuia, care este înconjurat de candele, iar creştinii ajung într-o vreme chiar să îl confunde cu Sfântul Nicolae.

Deoarece în secolul al XVII-lea mai toate satele, târgurile şi oraşele din Dobrogea aveau nume turceşti, se poate spune că turcii ajunseseră să fie într-un număr foarte mare în Dobrogea.
Pe de altă parte, educaţia şi instrucţia aveau mai mult un caracter religios, şcolile găsindu-se pe lîngă lăcaşurile de cult (geamii).

Gloria de altădată a apus totuşi în mare măsură. Dacă în anul 1900 în Dobrogea se aflau 238 de geamii, astăzi în toată România se mai găsesc doar 72, dintre care 7 au nevoie de restaurare, fapt pentru care sunt închise, iar 3 sunt în construcţie.

Turcii au fost mereu atenţi la nivelul instrucţiei pentru copiii lor. De-a lungul timpului, pe lîngă şcolile primare, apar şi şcoli speciale, care pregătesc dascăli şi hogi la Babadag. Astfel, la 9 noiembrie 1891 se înfiinţează la Medgidia un nou centru de pregătire a dascălilor şi hogilor.
În perioada interbelică se poate vorbi şi despre o dezvoltare a intelectualităţii turceşti. Apar reviste şi ziare, la început numai în limba turcă osmană, apoi bilingve. Dacă până în 1923 elevii purtau uniforme caracteristice perioadei otomane, odată cu instaurarea republicii turce şi sub influenţa reformei kemaliste, uniformele capătă o alură europeană. Totodată, alături de limba turcă cu caractere latine se introduce şi limba română.

Ca un element specific, trebuie menţionată aici şi existenţa vakifurilor, a fundaţiilor care au contribuit foarte mult la dezvoltarea şi păstrarea identităţii culturale şi spirituale a minorităţii turce din România.

Ulterior, perioada 1945-1990 a fost o perioadă în care intelectualitatea turcă a migrat în Turcia, iar şcoala în limba turcă a funcţionat până în 1954 după care s-a suspendat pe perioada regimului comunist.

Turcii si tatarii din Romania, intre identitate si integrare

www.divers.ro

Institutul pentru Studierea Problemelor Minoritatilor Nationale si Departamentul pentru Relatii Interetnice au organizat vineri, 16 octombrie, la Constanta seminarul cu tema „Dinamici identitare si forme de integrare la turcii si tatarii din Romania”.

Au participat istorici si cercetatori din Bucuresti, Cluj si Constanta, profesori de la Universitatea Ovidius - Constanta, reprezentanti ai Uniunii Democrate Turce si ai Uniunii Democrate a Tatarilor Turco-Musulmani din Romania, jurnalisti.

Manifestarea s-a desfasurat sub auspiciile Aliantei civilizatiilor, initiativa a ONU la care participa si Romania alaturi de alte aproape 100 state din lume, care isi propun sa contribuie la intensificarea dialogului intre culturi si religii.

Au fost prezentate si comentate pe parcursul lucrarilor comunicari extrem de interesante pe teme de istorie, lingvistica si specificitati culturale ale comunitatilor turca si tatara din Romania:

- „Dinamici identitare si forme de integrare la turcii si tatarii din Romania”, cercetare care a dat si titlul manifestarii, a fost prezentata de Gyula Kosak, cercetator la Institutul pentru Studierea Problemelor Minoritatilor Nationale (Cluj).
- Prof. Tasin Gemil, fost deputat, fost ambasador, actualmente directorul Institutului de Turcologie si Studii Central – Asiatice de pe linga Universitatea Babes – Bolyai din Cluj, a prezentat o comunicare in care a sustinut teza unui mileniu de istorie a populatiei turco-tatare pe teritoriul Romaniei, venind cu argumente in acest sens.
- Agiemin Baubec, profesor de la Universitatea Bucuresti, a prezentat tabloul lingvistic divers al comunitatii in lucrarea „Graiurile turcesti si tataresti din Romania”.
- Neriman Hasan, profesoara la Universitatea Ovidius, a vorbit despre interferente lingvistice si culturale romano-turce la comunitatile turcice din Romania, subliniind rolul publicatiilor bilingve in promovarea conexiunilor si a dialogului intre comunitati.
- Prof. Ekrem Gafar a schitat o istorie a invatamintului in limbile turca si tatara in Dobrogea, subliniind traditiile vechi si bogate ale acestuia si elementele de continuitate care se manifesta in educatie pana in zilele noastre.
- Prof. Ana Maria Munteanu, conferentiar la Universitatea Ovidius, Facultatea de Jurnalism, a vorbit despre necesitatea de a implica mai mult tineretul in dezbaterile despre identitate si integrare; in opinia sa, sintem intr-un moment in care este necesara o redefinire a rolului minoritatilor, a identitatilor, iar tinerii trebuie ajutati sa isi fundamenteze viitorul pe niste valori autentice, evitand un cosmopolitism facil.
- Genan Bolat, om de cultura si jurnalist tatar, a vorbit despre inceputurile UDTTMR, istoria activitatilor culturale si editoriale ale organizatiei, despre primele contacte cu tatarii din Crimeea, Ucraina, de dupa 1989.
- Seila Suliman, de la Ministerul Culturii si Cultelor, Compartimentul Interculturalitate, a vorbit despre politicile culturale promovate de minister, posibilitati de finantare si citeva teme de proiecte legate de istoria si cultura turcilor si tatarilor care vor fi avute in vedere anul viitor.
- Constantin Gatin, de la Universitatea Bucuresti, Facultatea de Sociologie, a prezentat concluziile unui studiu despre rromii turci/ musulmani, comunitate despre care se stiu foarte putine lucruri. S-a pornit de la cazul rromilor turci din Babadag.

Lucrarile s-au incheiat cu o masa rotunda despre conceptul de „euro – islam”, un islam adaptat vremurilor moderne, societatii de tip occidental.

Pe parcursul discutiilor s-au propus proiecte prin care, in anii viitori, tinerii ar putea fi implicati mai activ in astfel de cercetari si manifestari.

In ziua de 17 octombrie a mai avut loc la Constanta lansarea CD-ului imprimat de Kadrie Nurmambet, cu muzica din folclorul tatar, manifestare desfasurata la Biblioteca Judeteana Constanta. Cu acest prilej, au vorbit despre valoarea cintecelor traditionale in limba tatara presedintele si deputatul UDTTMR, Amet Varol si, respectiv, Amet Aledin.

Tot simbata a avut loc cea de-a IV-a editie a Festivalului de arta culinara turceasca, desfasurata la Cobadin. Au fost expuse circa 100 produse ale gastronomiei traditionale, realizate de organizatiile de femei din filialele UDTR, iar juriul a avut rolul placut de a selecta cele mai bune produse. Acestea si realizatoarele lor au primit diplome si premii. Manifestarea a prilejuit o adevarata parada a costumelor populare turcesti. Au fost prezenti presedintele si deputatul UDTR, Osman Fedbi si Ibram Iusein, precum si Haluk Agca, consulul general al Turciei la Constanta. (DIVERS – www.divers.ro)