Concesia fost întâmpinată cu surprindere de comunitatea ortodoxă, nu numai în Turcia, unde greco-bizantinii Patriarhiei de la Constantinopol au fost reduşi la câteva mii, dar şi în străinătate, în special în Grecia şi Rusia.
Cu toate acestea, este încă o concesie limitată la doar câteva ore. Liturghia a fost permisă, spre a fi oficiată doar o singură dată, în afara mănăstirii, în faţa ruinelor.
Mânăstirea Sumela, de fapt, după rezistenţa exercitata în faţa furtunilor istoriei de 15 secole şi rămasă în picioare chiar şi în timpul dominaţiei otomane, a fost golită şi redusă la nivel de ruină, în 1923, odată cu expulzarea grecilor ortodocşi de către statul turc modern.
De atunci, a fost interzisă aici oficierea liturghiei. Mănăstirea, din care o mică parte a fost restaurată, a devenit o destinaţie pentru excursiile turistice din apropierea Trabzon, oraş lângă Marea Neagra, unde pe 5 februarie 2006, un tânar musulman avea să-l ucidă pe preotul catolic Andrea Santoro.
Pentru data de 19 august, guvernul turc a făcut o concesie similară şi pentru armeni. Acesta a autorizat oficierea unei Liturghii în Biserica Sfintei Cruci din Akhtamar, pe o insulă din Lacul Van.
Această biserică, care a ajuns, de asemenea, o ruină, a fost renovată în 2007. Dar a fost instituită ca muzeu, şi până acum Liturgia a fost interzisă acolo.
Când patriarhul armean a cerut permisiunea de a plasa o cruce în partea de sus a bisericii renovate, autorităţile turce au refuzat. Biserica a trebuit să rămână fără cruce, fără clopote, fără însemnele sfinte, fără preoţi şi fără credincioşi. În schimb, la ceremonia de încheiere a renovării a fost prezentă figura proeminentă a lui Mustafa Kemal Ataturk, fondatorul statului turc modern.
La Liturghiile din Sumela şi Akhtamar, de pe 15 şi 19 august, erau asteptati sa participe câteva mii de credincioşi, mulţi dintre ei din străinătate: un număr neobişnuit pentru Turcia, un leagăn al creştinismului timpuriu propagat de Pavel, şi timp de secole un teren de înflorire a creştinismului, dar unde azi Bisericile - sau rămăşiţele ce au mai rezistat din ele - nu au nici măcar o recunoaştere legală.
În plus, în data de 5 august două biserici datând din secolele al patrulea şi al şaselea din satul Yemisli, regiunea Mardin din sud-estul Anatoliei, au fost redeschise pentru închinare. Clădirile au fost renovate de şaptezeci şi două de familii din comunitatea ortodoxă siriacă, care numără aproximativ 5000 de credincioşi în Turcia.
Concesiile făcute în luna august 2010 de către guvernul de la Ankara sunt interpretate ca o mutare pe tabla de şah ce vizează intrarea Turciei în Uniunea Europeană, imposibilă fără standardele minime referitoare la libertatea religioasă.
Dar acestea şi alte astfel de deschideri continuă să fie însoţite de constrângeri masive şi persistente. Unul dintre motivele pentru care autorităţile turce se opun libertăţii religioase este şi teama că o creştere a lăcaşurilor de cult ar scoate la iveală o mulţime de creştini care există în secret, înregistraţi ca musulmani, consideraţi a trăi în această ţară.
articol publicat in paginile scrise MONITOR Lacasuri Ortodoxe® nr. 30/2010
(Sandro Magister/ Chiesa - Agenţia "Fides" a Congregaţiei Vaticanului pentru Evanghelizare).
©Traducere si Redactare Lacasuri Ortodoxe: KSLCatalin
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu