Versetele sabiei

Sursa: Ziarul de Mures

În mai puţin de patru ani, teroriştii musulmani au lovit capitalele a trei dintre cele mai importante state occidentale - Statele Unite, Spania şi Marea Britanie. Deşi atacatorii au declarat de fiecare dată că au acţionat în numele Islamului, nenumăraţi oficiali politici, academicieni sau analişti mass-media continuă să repete că militanţii respectivi nu sunt reprezentativi pentru "adevăratul Islam", şi că motivaţiile lor sunt politice, militare sau, pur şi simplu, rezultatul fanatismului. Asemenea poziţii ignoră că fundamentalismul, extremismul şi terorismul sunt înscrise în inima mesajului teologic al Islamului, al cărui scop ultim este instaurarea prin forţă a califatului mondial.

Pentru a înţelege cum este posibil ca unii musulmani, bărbaţi şi femei, să provoace un rău atât de mare unor oameni nevinovaţi, chiar şi lor înşişi, prin detonarea de bombe sinucigaşe în locuri publice, este esenţială examinarea originilor şi învăţăturilor islamului, pornind de la baza lui primară, Coranul şi Hadith
(colecţia învăţăturilor lui Mahomed). Se ştie că Islamul a luat naştere la începutul secolului al şaptelea după Hristos, când Mahomed, membru al unui trib politeist din Mecca, a început să predice închinarea la un singur Dumnezeu - Allah. După o perioadă în care a înfruntat adversităţi şi persecuţii, Mahomed şi-a impus punctul de vedere asupra triburilor arabe, folosind adeseori forţa.
Curând după consolidarea poziţiei sale, Mahomed şi-a îndreptat atenţia asupra evreilor şi creştinilor, sperând că aceştia vor accepta fără mari împotriviri noua revelaţie. În consecinţă, primele pasaje din Coran vorbesc admirativ despre "oamenii Cărţii". Dar când evreii şi creştinii l-au respins pe Mahomed, acesta şi-a schimbat radical atitudinea, dovadă fiind fragmentele ulterioare din Coran. Astfel, în Sura 5:51, el le porunceşte musulmanilor să nu se împrietenească cu evreii şi creştinii, iar în Sura 9:29 le ordonă să lupte împotriva evreilor şi creştinilor până când aceştia fie se supun lui Allah, fie sunt de acord să plătească o taxă specială. În Sura 2:65-66 şi Sura 5:60 evreii sunt descrişi drept nişte "maimuţe şi porci care trebuie dispreţuiţi şi respinşi". Pasul de la vorbe la fapte s-a materializat în anul 624, când Mahomed a cucerit câteva triburi iudaice şi creştine, şi a ordonat şi supravegheat personal masacrarea a 600 de evrei într-o singură zi.

Jihad la drumul mare

Toţi cei care i-au urmat lui Mahomed au luat sabia în mână, aşa cum porunceşte Coranul, şi şi-au dedicat energia răspândirii Islamului prin forţa armelor. Într-un singur secol, forţele musulmane au cucerit Arabia Saudită, întregul Orient Mijlociu, Asia Centrală şi teritorii întinse din India. Armatele islamice au năvălit în Egipt şi nordul Africii, distrugând Imperiul Bizantin.
În anul 710 după Hristos, trupele musulmane au trecut strâmtoarea Gibraltar şi au cotropit Portugalia şi trei sferturi din Spania, apoi au ocupat o treime din teritoriul Franţei. În anul 732, când se aflau la numai 200 de kilometri de Paris, musulmanii au fost învinşi în bătălia de la Poitiers de armata lui Carol cel Mare. Influenţa musulmanilor în Spania s-a menţinut câteva secole înainte de a fi împinşi treptat spre Africa de Nord. O a doua încercare violentă de a subjuga toată Europa a fost făcută 900 de ani mai târziu, prin intermediul turcilor, conducătorii Imperiului Otoman. După ce au ocupat Grecia, Serbia, Bulgaria, Ţările Române şi Ungaria, în 1683 turcii au ajuns la porţile Vienei, unde au fost respinşi în mod miraculos de forţele occidentale. Imediat după eşecul celei de-a doua tentative de a cuceri Europa, Islamul a intrat într-o fază de apatie şi stagnare din care s-a trezit în secolul 20, datorită mai multor factori:
1. Acumularea unei mari bogăţii, urmare a descoperirii uriaşelor zăcăminte de petrol din teritoriile arabe;
2. Restabilirea statului Israel, interpretată de clerici islamişti ca ayatollahul Khomeini drept o pedeapsă a lui Allah cauzată de apostazia popoarelor islamice;
3. Poziţionarea trupelor americane în Orientul Mijlociu, în urma invadării Kuweitului de către Irak;
4. Penetrarea culturii occidentale în lumea musulmană, prin intermediul fimelor, programelor de televiziune şi bunurilor de consum;

Apostolul violenţei

Nu întâmplător, o parte a lumii islamice a ales să răspundă la aceste evoluţii prin folosirea violenţei, actele de terorism comise la
New York, Madrid sau Londra fiind justificate prin trimiteri la învăţăturile islamului, aşa numitele "versete ale sabiei". Şi chiar dacă ferocitatea masacrelor i-a indignat pe mulţi musulmani, realitatea este că în Coran se găsesc numeroase versete agresive la adresa evreilor sau creştinilor sau care aprobă uciderea celor care se presupune că sunt "infideli", duşmani ai Islamului.
Astfel, Sura 5 conţine următoarea poruncă: "Să nu ai prieteni evrei sau creştini… cel care îşi face prieteni printre ei este ca unul dintre ei". Intoleranţa este dusă până la extrem în cazul în care o persoană decide să respingă credinţa islamică sau se converteşte la altă religie. Potrivit Sura 9;12, astfel de persoane trebuie executate. În Hadith se spune: "Pe oricine îşi schimbă religia, omorâţi-l" (Hadith 9:57).
În ce priveşte latura combativă a islamului, Coranul nu numai că justifică violenţa, dar o şi propovăduieşte:" Războiul vă este orânduit, şi unora dintre voi nu vă place. Dar se poate ca voi să urâţi tocmai ceva bun pentru voi şi să iubiţi ceva ce este rău pentru voi. Însă Dumnezeu ştie, şi nu voi"( Sura 2:212, 213 ). Un exemplu şi mai elocvent este Sura 9:5:" Luptaţi şi omorâţi păgânii oriunde-i veţi întâlni, apucaţi-i, împresuraţi-i şi pândiţi-i în toate modurile; dacă se pocăiesc, se vor ruga în mod regulat şi vor face acte de caritate regulate, atunci deschideţi drumul pentru ei, căci Dumnezeu este iertător şi milostiv". Apologia jihadului (războiul sfânt) este făţişă într-un Hadith, unde Mahomed este citat cu următoarele cuvinte:"Sabia este cheia paradisului şi a războiului. O picătură de sânge pentru cauza lui Allah - o noapte petrecută sub arme - este mai folositoare decât două luni de post şi rugăciune. Oricine cade în bătălie, păcatele lui vor fi iertate, iar în ziua judecăţii, membrele lui vor fi aduse pe aripile îngerilor şi heruvimilor".

Avocatul terorismului

În Coran, recompensa pentru cei care mor în Jihad este chiar paradisul, după cum asigură Sura 4:74. Sacrificiul propriei vieţi pentru Allah este considerat lucrul cel mai de preţ pentru un musulman:" Şi dacă eşti ucis sau mori în Calea lui Allah, iertarea şi milostivirea din partea lui Allah sunt mai de preţ decât tot ceea ce alţii ar putea aduna din bogăţiile lumii" ((Sura 3:157). Martirilor le este promisă o viaţă luxoasă şi senzuală în Paradis. Potrivit lui Al-Ghazzali, unul dintre cei mai mari învăţaţi ai Islamului, atunci când ajunge în Paradis, un martir va avea parte de 4000 de virgine.
În ce priveşte folosirea terorismului, poruncile lui Mahomed nu lasă loc nici unei ambiguităţi:"Împrăştie teroarea în inimile inamicilor lui Allah şi a duşmanilor voştri" (Sura 8:60). Credincioşii musulmani sunt asiguraţi că însuşi Dumnezeu va sări în ajutorul lor, după cum spune Sura 8:12, 17:" Voi inculca teroarea în inimile necredincioşilor. Loveşte-i peste gât şi zdrobeşte-le vârfurile degetelor. Nu tu eşti cel care-i nimiceşti, ci Allah (Sura 8:12, 17).
(va urma)

Ioan BUTIURCA